EP 2: Odiseea

Odiseea este cea dea doua operă a lui Homer. Întâlnim teme asemănătoare ca și în Iliada, dar și aspecte noi de rumegat.

Show Notes

În acest podcast, discutăm despre „Odiseea” de Homer, după ce în episodul anterior am explorat tema prostiei în „Iliada”. Am arătat cum și în Odiseea, naivitatea este centrală, cu personajele murind adesea ca rezultat al propriilor acțiuni impulsive. Accentul se pune aici pe personajele inteligente din poveste, precum Odiseu, Nestor și Atena.

Odiseea este o explorare a temei întoarcerii - din marea plină de pericole spre uscatul stabil, dintr-un grup mare de oameni spre singurătate. Într-o manieră filozofică, analizăm înțelesul acasă și ce înseamnă a-ți recăpăta identitatea pierdută. Am discutat și despre rolul memoriei în păstrarea identității și în combaterea pierderii acesteia.

What is Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan?

Întrucât ne-am decis să trăim o veșnicie, ne-am hotărât că vom avea destul timp să povestim despre istoria intelectuală a omenirii într-o serie de podcasturi începând cu antichitatea și ajungând până în zilele noastre. Planul nostru este ca, în fiecare săptămână, să purtăm o discuție despre o temă esențială din sfera umanistă. Vom vorbi, așadar, despre literatura, istorie, religie și, bineînțeles, filozofie. Totul în ordine cronologică.

Continuam cu odiseea, data trecut am vorbit despre Iliada si am vazut cat de importanta e tema prostiei in Iliada, cred eu ca e foarte importanta si in odiseea. Iar companiunii lui Ulise si ei mor toti de prostie sunt, de albine Ulise incearca sa-i protejeze de consecintele propriilor prostiei. E adevarat ca in odiseea avem cativa personaje foarte inteligente, mai inteligente decat in Iliada, Odiseu, sigur ca apare si in una si in cea alta, dar Odiseu se descurca. In Iliada mai este marele intelept Nestor, n-am vorbit despre el data trecuta dar e un personaj absolut central. O mai avem pe Penelopa, care nu degeaba se potriveste cu Odiseu, nu degeaba forma un cuplu. Si o mai avem pe Athena, care este modelul lui Odiseu printre zei. Odisea mai are cateva teme interesante, Odisea este despre intoarcere, asta e absolut evident. Intoarcerea de pe mare pe uscat, ce se intampla pe mare? Ai tot felul de aventuri, totul este in flux, nimic nu este stabil, Odiseu trece prin tot felul de peripetii si trebuie sa ajunga pe pamant unde s-a terminat distractia. Acolo e de munca, trebuie sa te ocupi de agricultura, trebuie sa te ocupi de cresterea animalelor, trebuie sa reintri in cursul firesc al vietii. Deci este o recuperare a traiului normal. Si mai e ceva, e o intoarcere de la fi insotit de foarte multi oameni, partenerii de lupta, la fi singur. Este o insingurare treptata de Odiseu pana reuseste sa ajunga in Itaca. Aceasta intoarcere, acest Nostos, are toate aceste aspecte si de asta pentru multi, Odisea este mai interesanta decat Iliad. Vorbeste poate mai mult omului contemporan. Odisea incepe cu Ulise in un loc minunat, este la Calypso, zeita, intr-o insula minunata, sea, sex and sun, trai neneaca pe vatrai, de ce sa pleci de acolo? Este extraordinar. In plus, Calypso ii dispus sa obtina pentru el imortalitatea. Extraordinar. Sa fii prost sa pleci de la asa ceva. De ce pleaca? Asta este marea intrebare. Ce inseamna a te intoarce acasa? Aici avem o sumedenie de interpretari, interpretarea filozofica platoniciana, de intoarcem in lumea ideilor. Dar este o caritate despre identitate. Problema lui Ulise este ca isi pierde identitatea. El ii spune prostului de Polifem ca e nimeni, cand il intreaba, cine esti tu? Nimeni. Si il pacaleste pe Polifem. Dar acest raspuns, de fapt, devine realitate pentru ca el la Calypso nu mai e nimeni si a pierdut identitatea. O trai el in conditii extraordinare, dar este privat de identitate. De albinte, Odisea mi se pare ca este si un poem despre memorie. Prin ce combate-mi pierd derea identitatea? El e nostalgic, vrea sa se intoarca acasa, vrea sa isi recupereze identitatea. Si mai e un episod extraordinar, unul dintre cele mai faimoase din poem, si anume momentul in care Ulise trece pe langa tarmul sirenelor si asculta muzica lor. Insa de ce sunt periculoase sirenele? Pentru ca ele te fac sa uiti. Cine esti? De unde vii? Unde trebuie sa te intorci? E vorba despre memorie. Si mai sunt cateva momente de genul asta care au o mare incarcatura filozofica. Mai e ceva important la Odisea, si anume rolul personajelor feminine. In Iliada, sigur, exista femei interesante, Hecuba, Andromaca, dar nu joaca un rol central asa cum joaca in Odisea. Pentru ca avem in primul rand Zeita Athena, care se ocupa de repatrierea lui Odiseu. O avem pe Calypso, pe Circe, pe Nausica, care este o fata adorabila. Dar in primul rand o avem pe Penelopa. De ce vrea Odiseu sa se intorca la Penelopa? Ca ar putea sa ramana cu o zeita, sau ar putea sa se indragoseasca si sa ramana cu Nausica, o tanara. Pentru ca este de aceeasi minte cu Penelopa, este homofrosiune. Asta e foarte important, e secretul unei castigii reusite. Acest om atat de inteligent, care este poliutropos, poliumetis, cum ii tot spune Homer, care se descurca peste tot, vrea sa aiba o partenera de viata care sa fie exact ca el. Si vedem asta in momentul in care Odiseu se intoarce si Penelopa nu il crede la inceput, il incerca, il testeaza, e celebrul episod cu secretul patului. Cum poti sa te aperi de o gasca de prosi si de ticalosi petitorii, fiind extraordinar de inteligent si imbobinandu-i pe petitori? Penelopa este un model. A evocat recunoasterea celor doi, pentru ca amandoi se testeaza, sunt foarte circumspecti unul cu altul. De asemenea, cand se intalneste cu Agamemnon in lumea de dincolo, Agamemnon ii spune ca ai grija de nevasta daca cu astea nu stii niciodata cand iti fac felul. Insa cel care il recunoaste pe Ulise imediat este Cainele. Cainele este un personaj formidabil in Odiseea si de albine vedem ca persoanele mai modeste au o capacitate mai mare de a recunoaste pe Ulise. Cainele, apoi Porcarul, dar cel grup de sustinatori ai lui Ulise. Este si o carte despre followership. Asa cum Iliada este o biblie a leadership-ului, pentru ca avem o galerie fabuloasa de leaderi, unul si unul, leaderi nemaipomeniti. Ei bine, in Odiseea avem si o reflectie asupra followership-ului, asupra celor care il urmeaza pe un leader. Avem intai esecul primei echipe, care dispare din prostie, asa cum o sa vedem in curand, si cealalta echipa care se constituie in jurul lui Ulise, atunci cand ajunge in Itaca. Ceea ce ma fascineaza este contextul social, pana ca ai vorbit despre intorcerea in Itaca. La prima lectora am putea sa zicem ca Odiseea este rege, Basileus, deci ar trebui sa aiba o curte regala, poate cum ne imaginam din epoca de bronza micenilor, dar nu, nici vorba. Un rege trebuie sa ocupe de agricultura, trebuie sa ocupe de, bine, poate nu neaparat sa faca ele, trebuie sa supervizeze. Depinde de rege, pentru ca atunci cand Telemac ajunge la curtea lui Menelaos, acolo e totusi altceva, e alt nivel. Bun, sigur Menelaos si Agamemnu, dar nu sunt regii din vechime, regii din epoca de bronza. Asta ne spune ceva despre publicul pe care il aveau ea. De aia e bine sa mergem si la Micene sau la Pylos sau in alte locuri unde au fost cetati miceniene pentru a ne da seama de contrastul dintre monarhiile miceniene si monarhiile din Iliada si Odiseea. Homer descrie alte realitati. E o carte extraordinara pe tema asta lui Moses Finlay despre lumea lui Homer si daca toti suntem la recomandarii bibliografice, as vrea sa mentionez faptul ca traducerea Odiseei de Lovinescu este magistralecea pe care o recomand. O traducere in proza. Sigur, Murnu si Slushanski sunt niste monumente de limba romana, dar sunt greu de citit. Daca vrei sa intelegi cu adevarat Iliada si Odiseea, e bine sa incepi cu o traducere in proza. Pentru Odiseea avem traducerea lui Lovinescu, Lovinescu a facut si traducerea la Eneida. Si apoi sunt traducerii in alte limbi. Eu cred ca Homer trebuie citit de multe ori intr-o viata. De 10 ori, de 20 de ori. Aruncam la problema traducerii, pentru ca cineva s-ar putea sa gandeasca, ok, citim in original, invatam greaca veche, citim in original si am rezolvat. Nu mai avem problema traducerilor, dar nu e chiar asa. Pentru ca traducerea sunt de fapt interpretari. O traducere bine facuta intotdeauna releva ceva nou sau ar trebui sa faca lucrurile astea. Si atunci e ca si cum ai citi interpretari, deci iti imbogateste intelegerea textului. In franceza, in engleza, in orice alta limba. In romana, bineinteles. Asa ca eu nu cred ca intelegerea limbii originale este foarte importanta. Dar nu rezolva problema. Si nu se repede doar la Homer, si la Platon, si la toti. Si oricare alt text clasic. As vrea sa revenim la povestea din Odiseea, si sunt doua momente care mi se par foarte importante. Spuneam ca companionii lui Ulise mor de prostie. Ce se intampla? E vorba despre faptul ca n-au fost in stare sa isi controleze Burtihano. Pentru ca stiau, Ulise le-a spus, sa nu cumva sa se atinga de vacile zeului Soare. Stia de la circea asta, sa nu cumva sa se atinga de vacile zeului Soare. Si le-a spus, si ei n-au rezistat. N-au putut sa isi controleze Burtihano. Sa stiu ca ea a multa intelegere. Stiu, dar stiu ca Ulise insusi are intelegere pentru Burta. Pentru ca in Iliada, e un moment foarte interesant, cand Achille vrea imediat sa porneasca la lupta. Si Ulise ii spune, stai putin sa manance oamenii. Si dupa aia mergem la lupta. Deci Ulise intelege nevoia corpului. Corpul e un prieten, pentru ca este semidivin. Insa, ei nu reusesc sa se controleze. Nu au temperanta, nu au self-control. Si mai e un alt moment care indica acelasi lucru, si anume transformarea companionilor lui Ulise in animale. Episodul cu circe. Ulise nu reuseste sa il transforme in animal, pentru ca la el ratiunea este dominanta. Sigur, are un antidot pe care l-a primit de la Hermes. Numai ca acel antidot simbolizeaza ratiunea. Ulise este omul in care ratiunea domina. Si de aia nu poate fi transformat in animal. De fapt, circe transforma oamenii in ceea ce sunt ei. Le dezvoluie natura. E un turnesol. Pentru ca cei mai multi dintre oameni sunt fie porci, fie maimute, fie rinoceri, fie mai stiu eu ce. Daca am fi rautaciosi, am zice ca grecii vorbesc atat de mult despre temperanta si moderatie, tocmai pentru ca nu o au. Dar nu suntem rautaciosi, asa ca nu o sa spunem lucrul asta. E interesant daca hai sa comparam eroii principali din Iliada si Odisea. In Iliada avem un semizeu. Si este interesant ca Achille nu se naste dintr-un zeu si o muritoare, ci e invers. O zeite si un muritoare. Asa e si in Eneas. Odiseu e pur si simplu un om, oricat de grozav ar fi el. Dar faptul ca Achille este semizeu si se naste din inversiunea asta arata cat e de special. Sigur, Achille are partile proaste spre care am vorbit in episodul trecut, dar iese din randurile oricui. De altfel vom ajunge intr-un episod ulterior sa vorbim despre Hesiod si vom vorbi acolo despre generatia eroilor. Si ce inseamna asta in gandirea greaca. Pai, ramane sa vedem data viitoare cu Hesiod. Uitati-va pe site-ul paleologu.com Avem o sumedenie de cursuri pasionante si mai cu seama o pleiada de lectori excelenti.