Subscribe
Share
Share
Embed
Întrucât ne-am decis să trăim o veșnicie, ne-am hotărât că vom avea destul timp să povestim despre istoria intelectuală a omenirii într-o serie de podcasturi începând cu antichitatea și ajungând până în zilele noastre. Planul nostru este ca, în fiecare săptămână, să purtăm o discuție despre o temă esențială din sfera umanistă. Vom vorbi, așadar, despre literatura, istorie, religie și, bineînțeles, filozofie. Totul în ordine cronologică.
Din nou discuția de data trecută cu Platon, cel mai important autor care a scris despre Socrate, mă rog ca filozof cel mai important Și s-a tot zis despre Platon, s-a repetat citatul al lui Whitehead că toată filozofia occidentală reprezintă doar note de subsol la Platon Da, știu că se repeta, a devenit ceva banal, dar e totuși adevărat Pentru că Platon, într-adevăr, demarează filozofic cam în toate variantele sale posibile Urmând, bineînțeles, ca Aristotel, discipul lui Platon, să pună bazele sistematice ale diverselor ramuri ale filozofiei Dar la Platon vedem cu adevărat nașterea filozofiei așa cum o recunoaștem astăzi Asta și pentru că are o varietate incredibilă de operi Dialogurile sale se ocupă de câte în lună și în stelă Și, sigur, poate ar trebui să zicem că există o clasificare a dialogurilor în funcție de perioada în care au fost scris Nu putem fi siguri, dar în funcție de complexitate, de modalitate în care abordează temele, putem să vorbim despre dialoguri de tinerețe În general cele care sunt axate mai mult pe figura lui Socrate și pe acea ironie despre care vorbeam Adică sunt dialoguri care se termină în coadă de pește, fără o concluzie Dialogurile aporetice Adică într-o situație fără ieșire Nu ajung cei din dialog la o concluzie clară, fermă Dar totuși sunt mai înțelepți pentru că măcar își dau seama că nu știu ceea ce credeau că știu După care avem dialogurile de maturitate Cele probabil care sunt citite în primul și în primul rând Mă gândesc la Faidon, la Faidros, Banchetul, Republica Nu aș zice că ele sunt începutul studiului Filosofie și a lui Platon Și după aceea avem dialogurile târzii Știu că ție îți place foarte mult Legile Dar Legile e singurul dialog în care Socrates nu apare Nu prea îți place Socrates Nu din acest motiv, ci pentru că este o carte de o foarte mare complexitate Care într-adevăr cere o bună cunoaștere a lumii grecești, a istoriei grecești Dar să revenim la temele pe care le abordează Tocmai spuneai că sunt foarte variate Prietenie, iubire, curaj, virtute, retorică În două dialoguri diferite Ce este sufletul, nemurirea sufletului, politica Mai multe dialoguri despre politica Avem Republica, avem omul de stat și avem Legile Și alte dialoguri unde politica apare Despre cunoaștere, teetetul de pildă Sau parmenide Alcibiade, care este o introducere în filozofie O varietate extraordinară de dialoguri și o varietate de stiluri totodată Platon este un scritor fabulos, cu un talent evocator formidabil O poveste din Antichitate spune că el ar fi vrut în primul rând să fie poet Să fie scritor A scris niște tragedii pe care le-a ars după întâlnirea providențială cu Socrate Când Socrate a arătat că ar trebui să se ocupe de filozofie și nu de tragedii Și vedem asta în evoluția stilului De la apologie, sau laches, până la sofistul Foarte, foarte diferite Aproape că am zice că nu scrise de același autor Dacă n-am știi că sunt stat tribuitelui Platon Și e posibil să fie singurul filozof ale cărui opere au supraviețuit în integralitate Pentru că la Aristotel nu avem tot Bun, dialogul Critias nu e întreg Mă rog, au supraviețuit foarte multe și mai sunt și unele care îi sunt atribuite Deși nu e sigur că sunt de el Aici e o întreagă discuție cu unele dialoguri incerte Dar asta explică de pildă de ce platonismul a cunoscut cele mai mari variații doctrinale în decursul Antichității Pentru că platonismul de după Platon este un platonism care pune accentul pe acele dialoguri aporetice despre care vorbeam mai devreme În timp ce neoplatonismul care apare în secolul III după Hristos este un platonism care pune accentul pe dimensiunea religioasă Spirituală a scrierilor lui Platon și în special pe dialogurile mai târzii Parmenide, Teetet, Timaios de asemenea Asta trebuie reținut, platonismul tocmai datorită acestei extreme diversități a operei platonice a cunoscut variațiuni considerabile Mai mari cred decât oricare altă școală filozofică din Antichitate Gândește la ce rol important a avut în creștinism și nu într-un singur fel Altfel este preluat la Augustin și altfel este preluat chiar ne este în același timp la Dionisia Reopagit Doi autori creștini relativ timpurii și preau lucruri ușor diferite din Platon Aparatul conceptual al teologiei creștine este influențat de neoplatonism Biografia lui Platon este un mare aristocrat Provine dintr-o familie ilustră, cum ar fi la noi Ghica sau Sturza Era în rudici cu Solon Genealogia familiei trimitea la regii legendari din epoca de bronz De asemenea există mitul că Platon ar fi fost fiul lui Apollo Sau ar fi fost hrănit de albinuțe cu miere când era copil, când era bebeluș Adică este o figură aproape de guru într-un anume sens Și este un mare aristocrat care are conexiuni politice extrem de influente Și la un moment dat în viață face alegerea de a nu participa la viața politică democratică Asta nu înseamnă că abandonează orice proiect politic Pentru că de fapt academia lui Platon are o dimensiune politică Ea vizează formarea cadrelor unei renașteri a politicii după democrația Mai are un proiect politic în Sicilia, dar nu neapărat în cununa de succes Când vrea să învețe pe sicilieni și vrea să învețe pe tiranul Siracuzei Cum ar trebui să conducă ca un filozof? Însă nu sunt de acord că e un eșec Pentru că într-adevăr cu Dionisie cel bătrân nu s-a înțeles deloc bine Există și povestea că ar fi fost vândut ca sclav, dar nu sunt convins deloc că e adevărată povestea În schimb, l-a convertit la filozofie pe Dion Iar Dion este brațul politic a lui Platon Dion este unul dintre cei mai apropiați discipole lui Platon Dion fiind un apropiat colaborator a lui Dionisie cel bătrân Expulzat din Siracuza de celălalt tiran Dionisie cel tânăr Dar de-asta zic că succesul lui Platon este totuși discutabil Nu e chiar așa, pentru că Dion apoi răstoarnă tirania Adică filozofia platonică este antitiranică Pentru că sunt unii ignoranți care spun că Platon a fost un prieten al tiranilor De amintere încă din antichitate exista această calomnie la adresa lui Platon De fapt nu e deloc adevărat Platon ne fornizează elementele unei filozofii a tiraniei Ca fiind cea mai mare catastrofă politică cu putință Mai mare chiar decât democrația De altfel la Platon democrația și tirania sunt înrudite Dai în tiranie din democrație, nu din altceva Și pe de altă parte politica lui Dion este una antitiranică În acest sens există o influență politică importantă a lui Platon De asemenea Plutarch spune, dar aici e discutabil dacă e chiar așa Că de pildă Focion, marele om politic din secolul IV Ar fi fost și el un discipul a lui Platon Poate, acolo mai există calomnia legată de Platon Că ar fi fost cel care a inventat un sistem totalitar Primul om care a descris o utopie politică a fi un sistem totalitar Acum, sigur, există teza asta la Popper Da, e o prostie Popper scrie și niște lucruri interesante acolo Dar evident că Platon nu poate să gândească un sistem totalitar Da, dar e interesant că lucruri similare au spus și adepți Ai unor sisteme totalitare De pildă este un gânditor german, Völkisch Care îl revendica pe Platon ca un precursor al rasismului și eugenismului Günter de pildă, era un personaj important Da, acum sigur, poți să-l revendici pe Platon pentru absolut orice asta Nu înseamnă că mai e și dreptate Că așa funcționează lucrurile Și oricum, Republica Eu discuțiele fac despre ce? Despre dreptate Despre un suflet Despre dreptatea în suflet omului Despre dreptatea în stat Cum ar trebui să înțelegem modelele din Republica? Și nu spun întâmplător modele din Republica Pentru că sunt cea puțin două orașe ideale descrise acolo Un oraș foarte simplu și orașul ceva mai complex Despre care spun unii care resemănă cu un regim totalitar Dar nici măcar acolo nu este clar Pentru că Platon descrie doar o mică parte din oraș Adevăratul proiect, propriu zis politic, se află în legile De-aia e important să citim legile Chiar dacă e dialogul cel mai lung Știu că unii oameni mai leneși nu citesc legile Ajutați și de prejudecata răspândită de noi ca de pildă Că legile ar fi o carte proastă în comparație cu Republica E o absurditate E la fel de bună ca Republica E totuși același autor, aceeași minte genială Republica este despre suflet Dar este și despre politică Pentru că are o teorie extraordinară a regimurilor politice Este o teorie fundamentală a regimurilor politice Sunt la fel de importante, diferite Unul pune accentul pe calitate Celălalt pe cantitate Abordarea lui Platon e una calitativă Un regim politic este definit de tipul uman care prevalează în acea societate În timp ce la Aristotel e vorba de numărul celor care participă la luarea deciziei Avem un ideal Pentru asta e Platon foarte cunoscut Pentru teoria formelor sau a ideilor Care este idealul care nu se întrupează niciodată pe de-a-ntregul lumea în care trăim Lumea în care trăim fiind prin definiție imperfectă Și așa ajungem la teoria ideilor Socrates, personajul lui Platon, spune foarte clar că acest model din Republica este valoros Chiar dacă niciodată o cetate nu va fi asemenea Pentru că avem ceva la care să ne raportăm Neapărat ceva spre care să aspirăm Pentru că nu putem să transformăm în carneșioase acest sistem Dar măcar avem niște criterii După care putem să judecăm Tocmai criteriile calitative despre care vorbeai Ce fel de oameni produce un sistem politic? Produce oameni virtuoși? Produce oameni înțelepți? Curajoși? Hai să vorbim despre această importantă teoria, această mare inovație Teoria ideilor Ce facem? Cum înțelegem această teoria esențelor? Cred că este esențial aici să vorbim de mitul cavernei Pentru că mitul cavernei ilustrează teoria ideilor Lucrurile care există sunt concretizarea unor forme ideale Și în mitul cavernei avem poveste care ilustrează această idee Omul care iese din cavernă unde vedea doar umbre și vede lumina soarelui Și apoi știe de acum că ce vede pe peretele cavernei sunt de fapt umbre, nu realități Umbrele sunt ce vedem și sunt umbre ale ideilor care stau la baza realității În măsura în care avem contact cu lumea ideilor, acest contact poate fi unul pur intelectual Nu prin simțuri O glosă celebră a lui Heidegger spune că adevărul la Platon, aleteia, de fapt înseamnă dezvăluire Ființa, ceea ce este cu adevărația, se dezvăluie omul Dar poate să se dezvăluie doar în măsura în care omul gândește Nu în măsura în care omul percepe, simte și altele Platon este un raționalist Și asta cred că implică și un imperativ foarte dur din punct de vedere etic Pentru că idealurile etice, astea sunt Indiferent dacă ne convind sau nu, dacă putem să ajungem la ele sau nu, trebuie să ne supunem La Platon, virtutea depinde de cunoaștere Ești curajos pentru că știi că pericolul de care te temi nu iese de fapt un pericol Înțelepciunea este baza virtuților Virtutea este fundamental cunoaștere E o teză esențială la Platon și toate virtuțile vin la pachet Dar nu poți ai o virtute, dar nu pe celelalte Vin toate la pachet pentru că toate sunt guvernate de cunoaștere Filosoful este singurul om virtuos Pentru că iubind înțelepciunea, iubește cunoașterea Deci poate să practice virtuțile Pentru că practica virtuților depinde de teorea, de cunoaștere De asta este o viziune foarte exigentă, foarte dură Și cei care sunt apropiați de Platon în istoria gândirii stoici, cant, preiau tocmai această exigență Remarcabilă și care produce smerenie Pentru că îți dai seama că nu o să poți niciodată să ajungi la acest ideal Și totuși îl ai mereu în fața ochilor minții Deci te supui un ideal mai mare decât tine N-ai impresia că ești buricul pământului E un antidot la ce spunea Protagoras Că omul este măsura tuturor lucrurilor Deci vedem aici o poție dintre Platon și sofiștii Aș mai vrea să aducem aminte de maieutica socratică Și de modul în care o interpretează Platon mai cu seamă în dialogurile ceva mai târzii Și anume apare ideea că noi cunoaștem atunci când ne amintim Idei care sunt înnăscute Ideile pe care le avem sunt înnăscute Cunoaștem pe baza unor idei înnăscute Și trebuie doar să ne amintim de ele Evident că asta duce și la teoria nemuririi sufletului Astea sunt aporturi platonice Cred că nu le putem atribui lui Socrates Sau în orice caz nu putem fi siguri Gândim acum la toate elementele despre care am vorbit Anamnez, teoria formelor, nemurirea sufletului Toate țin de dialogurile din perioada de maturitate Maturitate și bătrânețe Da, pentru că la Parmenide deja avem o critică a teoriei formelor Teoriei ideilor Dar am căzut și noi în această capcană E o capcană în care cad cu mare plăcere Să vorbim în primul rând despre dialogurile cele mai cunoscute Cele mai cunoscute fiind Faidros, Gorgias, Banchetu, Lysis Protagoras este absolut genial De-al minte, celor care ne ascultă și vor să înceapă lectura lui Platon Ar trebui să înceapă, zic eu, cu apologia lui Socrates Cu Alcibiade Și apoi să treacă la Protagoras, Gorgias, Menon, Banchetu care e o capodoperă Faidros, o altă capodoperă Și încetul cu încetul să ajungă Cât mai repede la Sofistu Care e foarte dificil într-adevăr Parmenide, Teetet și Sofistu Sunt unii care evită să citească aceste dialoguri mai dificile Vreau să vorbim din nou Am făcut-o deja Despre frumusețea literară a dialogurilor platonice Sunt pagine absolut superbe Despre cum Socrates este sculat în toiu-nopții de un tânăr Și apoi se duce la o reuniune a sofistilor la Calias acasă În Protagoras, în Republica De asemenea, atmosfera este descrisă cu un talent literar extraordinar În Banchetu, nu mai vorbim E o capodoperă literară Să nu uităm să vorbim despre mituri Să le menționăm, bineînțeles Mitul Atlantidei, mitului Ghighes Care preia un mit pe care îl găsim și la Herodot Mitului Prometeu în Protagoras Vorbește și de Zamolxe în Parmenide Să nu uităm Modificând puțin perspectiva pe care o avem din Herodot Pentru că la Herodot, Zamolxe e un fel de șarlatan Extraordinar de inteligent Și care îi manipulează pejeți pentru binele lor În schimb, la Platon, acest element de șarlatanism e complet absent E un înțelept care înțelege importanța sănătății sufletești