Subscribe
Share
Share
Embed
Întrucât ne-am decis să trăim o veșnicie, ne-am hotărât că vom avea destul timp să povestim despre istoria intelectuală a omenirii într-o serie de podcasturi începând cu antichitatea și ajungând până în zilele noastre. Planul nostru este ca, în fiecare săptămână, să purtăm o discuție despre o temă esențială din sfera umanistă. Vom vorbi, așadar, despre literatura, istorie, religie și, bineînțeles, filozofie. Totul în ordine cronologică.
Ion Damaschino, teolog în România Ion Damaschino este asociat cu apărarea cultului icoanelor Deci va trebui să îl situăm în contextul crizei iconoclaste Și în același timp este autorul unei foarte ambițioase opere teologice Un fel de suma teologică în epoca sa Nu în ultimul rând, lui Ion Damaschino îi se atribuie un foarte faimos roman teologic Și anume Varlam și Ioasafo, să îl menționăm Deși nu este scris de Ion Damaschino Dar să începem cu criza iconoclastă Care este inițiată de împărații dinastiei sauriene Care consideră că în felul ăsta trag preșul de sub picioarele islamului Islamul fiind iconoclast Un creștinism fără icoane Are mai multe șanse de a rezista concurenței islamice Nu știu dacă chiar ăsta a fost calculul împăraților isaurieni Asta este contextul în care se înscrie opera lui Ion Damaschino Criza iconoclastă începe la începutul secolului VIII Ori Ion Damaschino este cel care dă replica la această nouă doctrină susținută de puterea imperială Și scrie o serie de tratate împotriva iconoclastilor Cred că trebuie neapărat menționat faptul că Ion Damaschino se naște în Damasc Ori Damascu făcea parte din califatul islamic, nu făcea parte din Imperiul Bizantin De altfel Ion Damaschino nu trăiește niciodată în Imperiul Bizantin Trăiește mai întâi la Damasc pentru o lungă perioadă de timp, crește acolo După care pleacă în Țara Sfântă, se călugărește Este interesant pentru că el vine într-o familie creștină și creștinii au un rol important în administrația musulmană Asta ne spune ceva despre realitățile epocii, despre faptul că elita câștigătoare musulmană, elita invadătoare Permite libertate religioasă într-o anumită măsură, atât timp cât se poate folosi de talentele administrative ale celor care aveau știință de carte Ion Damaschino primește bineînțeles o educație strălucită, se vede bineînțeles în tot ce scrie pentru că a scris foarte mult Când e vorba de criza iconoclastă, lupta dintre cei care credeau că trebuie interzise iconele și cei care le prețuiesc în continuare Ion Damaschino vine cu următoarea idee Este greșit să încadrăm venerarea iconelor la idolatrie Există porunca din Biblia iudaică, din Vechiul Testament, să nu-ți faci chipcioplit Toată lumea este de acord în contextul monoteist Dar teza lui este că noi nu venerăm icoanele în sine, ci ele fac o anumită trimitere Sunt semne către altceva Sigur, după părerea lui, această interdicție radicală era valabilă pentru evrei Întrucât ei nu erau suficient de maturi din punct de vedere spiritual și religios Deci ei nu aveau voie cu niciun fel de chipcioplit În schimb creștinii pot să aibă așa ceva în viziunea sa Sigur, varianta asta pe care o propune Damaschino câștigă pe termen lung Dar va dura secole până când criza iconoclastă se va stinge cu totul Dar în același timp, Ioan Damaschino n-a scris doar despre icoane Acea sumă despre care vorbea, acel catalog imens al cunoașterii, că despre asta e vorba Care se numește izvorul cunoașterii, fântâna cunoașterii, cum vrem să traducem Are trei părți majoare Prima parte, capitolele filozofice sau dialectica se referă la moștenirea greacă Moștenirea filosofică greacă Pentru că Ioan Damaschino este perfect conștient de faptul că nu poți să gândești Nu poți să faci teologie fără să te încadrezi în acest curent intelectual grec Fără să îi cunoști foarte bine pe înaintași și să folosești limbajul conceptual pe care l-au dat Grecii, fie că erau creștini, fie că nu Partea a doua ține de lupta sa contra ereziilor Tot felul de erezii de la manicheiști la interesant islam Consideră că islamul este o erezie, e ultima erezie, sigur după asta va veni apocalipsa, va fi a doua venire a lui Isus Sunt foarte multe chestiuni interesante acolo pentru că Ioan Damaschino clar cunoștea islamul A trăit în context islamic Dar face referire la câteva capitole din Coran, câteva sure Le avem, pe trei dintre ele le avem, pe una nu avem Asta ne spune că există o istorie de radactare a Coranului Că nu s-a format de la bun început Coranul așa cum îl avem astăzi Sigur, asta poate să sune de neacceptat pentru un gânditor rigid islamic Dar, și islamul la fel ca toate celelalte mari religii are o istorie și textele se formează Și bineînțeles, partea cea mai importantă despre credință ortodoxă Care ne vorbește despre Dumnezeu, ne vorbește despre creație, despre oameni Ne vorbește despre Isus, a treia parte, despre întrupare Și a patra despre diverse lucruri Aici e destul de greu să clasificăm ultima parte, dar despre ce e vorba? E vorba de doctrină eschatologică E vorba de venerare a crucii E vorba de sărbători Sunt mai multe lucruri care intră aici în ultima parte din credința dreaptă, din credința ortodoxă Cele primele trei părți sunt mai ușor de catalogat Și bun, noi acum spunem credință ortodoxă, dar ar trebui să ne ferim de anacronism Înseamnă pur și simplu credință dreaptă Pentru că la momentul ăsta nu avem încă schisma dintre catolici și ortodoxi Tot ce spuneau catolici, tot ce spuneau ortodoxi Pentru că ortodox înseamnă credință dreaptă Catolic înseamnă universal Deci nu exista încă această diferențiere care va apărea după 1054 Și bineînțeles, mult mai târziu, după cruceada a IV-a Sunt momente importante Eu iau puțin unele elemente pe care le-ai evocat În tratatele împotriva iconoclașilor Un pasaj după mine absolut esențial Este acela în care Ioan Damaschinul distinge între mai multe sensuri ale cuvântului icoană Începând cu Iisus Iisus este icoana lui Dumnezeu Fiul este icoana Tatălui Deci avem acest sens extrem de înalt al cuvântului icoană Deci de la Iisus, icoana a lui Dumnezeu De la fiul ca icoana a Tatălui Până la bucata de lemn, de sticlă, ce-o fi care reprezintă icoana Sensul concret al cuvântului Avem mai multe sensuri Omul este icoana lui Dumnezeu Pentru că este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu Și așa mai departe Cred că acel pasaj este absolut esențial Și aici sigur că îl ajută excelent a lui formație filozofică Și o reflexie desorginte platoniciană asupra imaginii Ce este imaginea Imaginea ca semn care trimite către o realitate transcendentă Deci este esențial din acest punct de vedere Un alt aspect este legat de biografia lui Pentru că după tradiție Tatălui a avut un post important Era în alt funcționar Apoi el însuși ar fi fost în alt funcționar Și a fost, zice-se acum, trebuie văzut cât e de adevărat Victima unei cabale În care a fost pus într-o imagine defavorabilă față de calif Adică îi s-a atribuit o scrisoare către împăratul bizantin Și în felul ăsta a putut fi acuzat de trădare O fi adevărat, nu o fi adevărat Această poveste face parte din legenda Sfântului Ioan Damaschino În acea tradiție împăratul bizantin are o scrisoare la Ioan Damaschino Vrea să dea vina pe Ioan Damaschino Și trimite această scrisoare, acest fals Îl trimite falsul califului și zice Uite, ai un trădător printre ai tăi Aici eu am anumite îndoiel pentru că relații atât de bune între calif și împăratul bizantin Nu cred că existau la momentul ăsta până în 750 Poveste suspectă, dar e interesantă ca poveste Dar despre o cabală care vizează eliminarea lui Pentru că era incomod din cauza celor tratate contra iconoclași Asta probabil e explicația Ți se pare că putem spune despre izvorul cunoașterii? Că e un fel de suma teologică a secolului VIII? Sunt perfect de acord, ba chiar Cred că așa a fost preluat și în evu-mediu european În evu-mediu vestic Și Toma Derghinu a încercat să continue pe Ioan Damaschino E exemplul cel mai sonor, e numele cel mai cunoscut Care face exact același lucru Aici ar trebui să ridicăm problema originalității Ce înseamnă să fie original? Pentru că pentru gusturile noastre Ce face Ioan Damaschino nu este deosebit de original Deosebit de creator Noi trăim și într-o epocă în care creativitatea este glorificată Idolatizată Fără să înțelegem foarte bine ce înseamnă Pentru că Ioan Damaschino ce face? De fapt el compilează în bună măsură Ia texte de la autorii mai vechi Și le rearanjează Bun, pe de-o parte ar trebui să fim extraordinari de recunoscători Pentru că altfel textele s-ar fi pierdut Dar le-am păstrat și asta ne ajutându-i doar pe noi Să ne gândim că în secole VII, VIII Pur și simplu nu exista acces la cărți, la informație Ori el n-ar fi putut să facă cum face un autor academic astăzi Să dea note de subsol, să facă referințe Pentru că cititorul probabil n-ar fi avut acces la sursele Deci este mai bine să fi citat textele propriu-zis Și doi, această rearanjare a textelor Care se întâmplă de multe ori Este acesta un semn de lipsă de originalitate? Nu sunt deloc convins Pentru că felul în care organizezi ideile De fapt modelează mesajul pe care îl ai de transmis Felul în care rearanjezi textele Deci originalitatea reală, originalitatea autentică Este cea care se construiește pe o tradiție Și rearanjează tradiția într-un mod nou Adaugă idei inovatoare Dar nu în vid, nu într-un gol Ci construind pe o fundație solidă Asta face și Ioana Maschera S-a spus încă ceva despre tratatele lui Împotriva iconoclașilor Dacă sunt primele tratate de asemenea în vergură Deci este riposta taberei, să-i zicem, ortodoxe Împotriva iconoclasmului Ulterior vor fi alte figuri importante Cum e patriarchul Nichifor al Constantinopolului Sau, de asemenea, mai târziu Sfântul Teodor Studitul Mai târziu, în secolul IX Cu Ioan Damaschinul începe această ripostă Și la el avem deja fundamentele unei teologii a icoanei Și n-aș vrea să încheiem Înainte de a evoca un roman care îi s-a atribuit Și anume, faimosul Varlam și Ioasaf În nenumărate documente Și în lumea ortodoxă și în lumea catolică Găsim această atribuire Ideea că Varlam și Ioasaf ar fi fost scris de Ioan Damaschinul Pur și simplu nu e adevărat Textul grecesc apare binișor mai târziu De al mintei, Varlam și Ioasaf apare întâi într-o variantă arabă Care probabil preia o variantă persană care a dispărut Care iar însăși preia elemente din legenda lui Buddha Deci de la Buddha, prin Perși, prin Arabi I-a ajuns o versiune georgiană întâi Și apoi o versiune greacă Și apoi diferite versiuni latine Și asta-i povestea faimosului roman spiritual Varlam și Ioasaf Ioasaf e un prinț care descoperă boala, sărăcia și moartea Și se convertește sub îndrumarea unui călugăr Varlam E un roman, evident, cu mesaj ascetic Și o pledoarie pentru monahism E un roman absolut extraordinar Este fascinant de-a dreptul Și are multe variante Iar varianta greacă îi este atribuită lui Ioan Damaschino Atribuirea e falsă Romanul e scris două secole, dacă nu chiar trei secole mai târziu În varianta greacă Însă această atribuire mi se pare semnificativă Atribuirile false au skepticul lor Și în cazul de față e vorba de un om care avusese o poziție foarte înaltă După legendă, ar fi fost foarte important în administrația califului la Damasch Și a trebuit să părăsească această poziție atât de influentă În urma mașinațiunilor și comploturilor și intrigilor de care vorbeam mai devreme Deci aici poate că aș vedea explicația acestei atribuiri greșite Dar cu toate astea semnificative Uitați-vă pe site-ul paleologu.com Avem o sumedenie de cursuri pasionante și mai cu seamă O pleiadă de lectori excelenți