EP 20: Diogene Cinicul

„The wildest among the philosophers”.

Originar din Sinope, o regiune aflată astăzi în Turcia, Diogene a avut o tinerețe marcată de controversă, din cauza implicării sale într-un scandal legat de falsificarea banilor, lucru care avea să-l coste statutul de cetățean. Diogene a ales apoi un mod radical de viață, renunțând la bunuri materiale, trăind într-un butoi și apărând neobosit libertatea și egalitatea, atitudine pentru care a fost deseori catalogat ca fiind un „anarhist” sau un „apatrid”.

O înțelegere a filozofiei lui Diogene nu poate fi completă fără o discuție despre asceză, idee care în viziunea sa era „atotputernică”. Spre deosebire de alți filozofi, Diogene nu vădea un interes deosebit pentru discuții sau polemici intelectuale, fiind mai degrabă un om al acțiunilor. El considera că menirea filozofului era aceea de a trezi conștiințele și de a trăi conform naturii, ceea ce presupunea o renunțare la obiceiurile și posesiunile considerate dăunătoare.

What is Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan?

Întrucât ne-am decis să trăim o veșnicie, ne-am hotărât că vom avea destul timp să povestim despre istoria intelectuală a omenirii într-o serie de podcasturi începând cu antichitatea și ajungând până în zilele noastre. Planul nostru este ca, în fiecare săptămână, să purtăm o discuție despre o temă esențială din sfera umanistă. Vom vorbi, așadar, despre literatura, istorie, religie și, bineînțeles, filozofie. Totul în ordine cronologică.

Muzica Data trecuta am vorbit despre Isocrate, care este un om instarit, care are o scoala, care tine discursuri frumoase, mai exact scrie discursuri frumoase. Astăzi vorbim despre un personaj care se află la cealaltă extremă și anume Diogene Cinicu, care nici măcar nu era atenian Era născut în Sinope, la Marea Neagră, în Turcia de astăzi, povestea spune că tatălui era foarte bogat, că era un fel de bancher Că bătea monede în Sinope Așa că a falsificat Diogene bani, că îi treagă poveste legată de oracolul din Delfi Și că Diogene n-ar fi înțeles ce a vrut să spună Zeul Apollo Că Zeul Apollo îi spune să falsifice bani, și el o ia literam, și după aia înțelege că, de fapt, Zeul a vrut să spună altceva Și că e vorba de răsturnarea valorilor Că, de fapt, este vorba de nomism monezi, dar termenul vine de la nomos, care înseamnă legi Deci, poate că mesajul Zeului Apollo era că Diogene trebuie să fie un reformator Da, dar nu un reformator, un răsturnător Pentru că Diogene este fără îndoială the wildest among the philosophers Este cel mai tare, cel mai provocator Omul care se plimbă cu lanterna în piața publică și spune că el caută un om Cel care face gesturi nerușinate Cel care trăiește într-un butoi Care îi spune o brâznicie lui Alexandru cel Mare Când Alexandru cel Mare vine să-l viziteze la Corint Îl întreabă pe Diogene, știi cine sunt eu? Și el spune, da, da, știu cine ești, ce pot să fac pentru tine? Se dai la o parte, că îmi stai în soare Sau, mai e ceva foarte interesant Diogene își trata foarte prost eventualii studenți Îi înjura, îi umilea În felul ăsta doar cei care erau cu adevărat motivați rămâneau alături de el Nu știu dacă ar trebui să încercăm și noi metoda asta Dar este metoda lui Diogene Rămâne cine poate Lucrul cel mai important pentru Diogene și pentru cinici este asceza Exercițiul, că asta înseamnă asceza E o formulă în Diogene Laertiu, care scrie în secolul III după Hristos Și anume, Diogene cinicul ar fi spus Asceza este atotputernică Și după părerea mea asta este teza esențială al lui Diogene Asceza este atotputernică Din asta decur o serie întreagă de lucruri Pentru că asceza cinică este o asceza radicală Renunțarea la bunoi Renunțarea la posesiune Pentru că ce avem de fapt ne posedă Suntem posedați de propriile noastre posesiuni Posesiunile noastre ne limitează libertatea Ne dau griji Ne fac slabi E o poveste foarte simpatică cu Diogene Care are un mic vas din care bea apă Și vede la un moment dat un copil care bea apă din căușul mâinilor Și atunci își aruncă vasul Pentru că i s-a dat o lecție de către un copil Dar a mai scăpat de posesiune Și a dat seama că de fapt nu are nevoie nici măcar de atât Are nevoie doar de o haină Și o tunică Și un vas mare în care să stea De obicei se spune butoi Și el mai spunea un lucru Spunea Eu sunt la fel de bogat ca regele Persiei Am două reședințe O reședință de vară și o reședință de iarnă Vara stau la Corind că e mai răcoare Și iarna stau la Atena că e mai cald El neavând nimic Neposedând nimic Diogene este un om foarte cultivat Foarte bine educat A scris cărți A scris de pildă o republică Evident răspunzând Republicii lui Platon Era un om foarte cultivat Și asta evident are legătură cu mediul din care provenea Era un băiat de Bangata Cum s-a renunțat în mod voluntar la averea pe care o putea moșteni? E foarte interesant în gândirea cinică Pentru că nu e vorba doar despre Diogene Avem poate pe cineva înaintea lui Diogene Antistene Poate un fondator al cinismului înaintea lui Diogene După aceea îl avem pe Crates Avem pe Hiparchia și avem mult mai mulți Și e foarte interesant cum se situează politic Pentru că sunt mai multe variante Și toate au justificarea lor Putem să vorbim despre cinici ca fiind anarhiști În orice caz sunt apatrizi Pentru că Diogene nu e cetățean în Atena sau în Corint Și a renunțat la Sinop Legat de Antistene, o mică precizare Diogene Laerțiu stabilește genealogii intelectuale De altfel, ideea de genealogie intelectuală este esențială Pentru a citi cum se cuvine viețile și doctrinele filozofilor de Diogene Laerțiu Și el într-adevăr are nevoie, să zic așa, de Antistene Pentru a face legătura între Socrate și Diogene Toți descind din Socrate Toți filozofii post-socratici descind din Socrate Pe o cale sau alta De al mintei, în aceste genealogii intelectuale Vom vedea mai târziu că stoicii derivă din cinici În viziunea lui Diogene Laerțiu Eu totuși n-aș vedea în Antistene un cinic Da, mi se pare că pe de o parte, sigur, e un radical din punct de vedere filozofic Pe de altă parte se ocupă de teme cum ar fi literatura Teme care nu sunt propriu zici cinice Pentru că cinicii vor să meargă la esențial La comportament, la cum trebuie să trăiești Nu prea interesează pe ei discursul Pentru cinici, pentru Diogene, filozofia este un sport de luptă Un sport de combat Diogene este un Heracle al filozofiei Heracle este figura tutelară pentru cinici Absolut Și este sfântul patron Heracle este sfântul patron al cinicilor Mai târziu va fi și pentru stoici un fel de sfânt patron Pentru cinici în orice caz Diogene și el umblă îmbrăcat foarte sumar La fel cum umbla și Heracle E un cinic mai târziu care umblă cu o piele de leu Da, și Diogene este un om al faptelor În viziunea lui Diogene Platon doar dă din gură În timp ce el, Diogene Este un om al faptelor Un Heracle al filozofiei Filozofia trăită ca un mod de viață Un mod de viață radical Total diferit de modul de viață obișnuit Pe de altă parte filozoful are un rol în societate Pentru că el trezește conștiințele Asta are în comun într-adevăr cu Socrates Numai că, așa cum se spunea încă din Antichitate Diogene este un fel de Socrates devenit nebun Care a nebunit radical Revenind la problema politică Sigur, pot fi înțelești ca fi niște anarhiști Care vor să distrugă cutumele, obiceiurile Pentru că sunt proaste Și omul trebuie eliberat Pot fi citiți și în cheie democratică Episodul pe care l-ai povestit Despre interacțiunea între Diogene și Alexandru cel Mare Diogene nu-i impresionat Toți oamenii sunt egali Pentru că toți oamenii sunt muritori Toți oamenii sunt proști Toți trebuie să trecem prin ascensă Intelectuală și practică Deci există varianta asta democratică Dar mai există și o variantă monarhistă Pentru că, la un moment dat Diogene este întrebat la ce se pricepe Să conducă oamenii Este asemenea unui rege El știe să conducă oamenii Deci există această idee Cynicul este cel mai bun dintre oameni El este regele adevărat Așa cum mai există și varianta cosmopolită Pentru că cinicii sunt apatrisi Cum ai zis, se mută de la În Atena, Corinth și după aceea în toată lumea antică Și sunt filozofi nomazi Există toate aceste condite Care se reunesc în gândirea cinică Și poate ar trebui să spunem că cinismul antic Are relativ puțin de a face cu cinismul modern Sau așa cum înțelegem noi astăzi pe cineva care este cinic Adică cineva care nu crede în nimic Care întotdeauna crede cei mai rău despre ceilalți oameni Diogene, chiar dacă îi critică pe ceilalți Chiar dacă vede viciu în ceilalți Nu înseamnă că e de părere că nu se poate face nimic cu oameni În moment, termenul cinic a fost la origine o insultă Pe care însă Diogene a preluat-o ca un titlu de glorie Câinele, Diogene câinele Pentru că trăiește ca un câine Pe stradă, fără domiciliu fix Și Diogene a făcut din această insultă un titlu de glorie Da, sunt ca un câine, sunt fidel, sunt loial Spune adevărul Latrul acei răi Mușc dacă e nevoie, mârâi Și asta face în mod constant Diogene Da, cetatea are nevoie de câini Care s-o apere Și mai e o noțiune esențială la Diogene Și anume parezia A spune adevărul Și am văzut-o în cazul întâlnirii cu Alexandru Dar el în mod constant spune adevărul într-un mod șocant Pentru că nu e așa El trebuie să pună standardul cât mai sus Pentru ca în felul acesta să trezească conștiințele Și interesant că ce-ai spus despre Asceza Că Asceza este atot puternică Ununda am putea să întrebăm De ce totuși să mergem pe acest drum al Ascezii? Ce obținem? Libertate Da, libertate Și viață lungă Fericirea De fapt fericirea Singura fericire Și viață lungă Vreau să-ți relatez o întâmplare Știi că avem printre cursanții noștri Pe un medic legist Pe doctorul Chiroban de la Cluj Și povesteam că Diogene avea ca formulă Nu mânca decât când îți este foame Și niciodată pesăturate Și mă întreabă doctorul Chiroban Și cât a trăit Diogene? 90 de ani Mai mult sau mai puțin În jur de 90 de ani Și îi spune nu mă mir Diogene este și un exemplu De cură de zlăbire E clar că nu sunt un cinic Nu sunt adevărat un discipol al lui Diogene Doar îl admir pe Diogene Și mai e un lucru interesant Legat de biografia lui Se spune că a fost sclav Dar povestea este puțin diferită De povestea lui Platon În povestea lui Platon Tiranul Dionisie cel Bătrân Dă ordin unui capitan de vas Ia vindeți-l pe Platon ca sclav Ca să vadă cum e să fii sclav Să vedem dacă mai spune că nu contează Dacă te naști liber sau sclav Pentru că fericirea este interioară Asta este povestea pe care o găsim În cazul lui Diogene cinicul E vorba de o perioadă mult mai lungă de sclavie Pentru că pe Platon Discipoli și prietenii lui l-ar fi răscumpărat Diogene însă nu A fost sclav multă vreme Și nu și-a pierdut din tupeu Când a fost cumpărat ca sclav El și-a ales cumpărătorul El și-a ales stăpânul Pentru că de fapt știa Că el va fi stăpânul stăpânului Că îi spune cumpărătorului Cumpără-mă pentru că ai nevoie de cineva Care să te conducă Și pariul cinicilor este Că de fapt ei sunt singurii Care trăiesc conform naturii Asta e interesant apropo de genealogia Pe care ai menționat-o Că stoicii folosesc acest imperativ Dar probabil sunt inspirați de cinici Și în ce sens trăiesc cincii conform naturii? Eu cred că toate obiceiurile noastre De fapt ne corup Și trebuie să parcurgem Exercițiile spirituale, asceza Astfel încât să ne vindecăm De obiceiurile toxice, dăunătoare Cu care ne-am obișnuit Astfel încât să putem să trăim conform naturii Să ne dăm seama de cât de puține lucruri Avem cu adevărat nevoie Cât de liber suntem de la natură Sunt un fel de Rousseau de la antichitate Și ideea că avem de învățat de la animale Că în unele privințe Animalele ne sunt superioare Că dau dovadă de mai multă înțelepciune decât noi Asta e foarte interesant ca idee Pentru că nu-și bat capul Cu tot felul de chestii neimportante Tot felul de lucruri care de fapt nu contează Și care nu ni se par de viață și de moarte Asta mă duce cu gândul La o reflecție a lui Andrei Pleșul Care îmi spunea odată gândindu-se la moarte Și la cât de mult suferim ca oameni Înainte de a muri Îmi spunea de ce nu putem muri ca o pisică Cam așa aș spune că este și ideogene Să luăm ca exemplu animalele în unele privințe Și scăpăm de gânduri, de griji pe care ni le facem Care provin din obsesiile noastre Din iluziile noastre Din poftele noastre Ambițiile noastre fără rost Uite, mă gândeam acum Că în filozofie antică Avem tot felul de școli de gândire Care vor să ne ajute Să scăpăm de obsesia asta a morții Cinici, epicurei, istoici Fiecare în varianta asta În modernitate avem tot felul de filozofi Care ne spun că trăim bine Doar dacă ne gândim mereu la moarte Am devenit niște plângăcioși Față de antici Care erau mult mai tari Care știau că justa măsură Este tocmai eliberarea de acest gând al morții Da, pe scurt Diogene este un heracle al filozofiei Și este, fără îndealea, figura cea mai excentrică Dintre filozofii grecei Nimeni nu e cineva mai provocat atât de mult Da, și faptul că filozofa prin gesturi provocatoare Și simțul umorului de care dădea dovadă Este altceva decât ironia socratică Este un umor exagerat Are un simț al comicului Eventual chiar mușcător Ca un câine Ca un câine Uitați-vă pe site-ul paleologu.com Avem o sumedenie de cursuri pasionante Și, mai cu seamă, o pleiadă de lectori excelenți