Subscribe
Share
Share
Embed
Întrucât ne-am decis să trăim o veșnicie, ne-am hotărât că vom avea destul timp să povestim despre istoria intelectuală a omenirii într-o serie de podcasturi începând cu antichitatea și ajungând până în zilele noastre. Planul nostru este ca, în fiecare săptămână, să purtăm o discuție despre o temă esențială din sfera umanistă. Vom vorbi, așadar, despre literatura, istorie, religie și, bineînțeles, filozofie. Totul în ordine cronologică.
Muzica Data trecuta am vorbit despre Euripide, acum vorbim despre Aristofan si o buna tranzitie pentru ca Aristofan vorbeste de 3 ori despre Euripide, in Acarnienii, in Tesmoforii si in Broaste. In Broaste am vazut cum anume, in Acarnienii, Euripide e prezentat ca un autor care recurge mereu la scene mizerabiliste, doar la Euripide poti gasi un costum pentru a infatisa maxima mizerie si saracie. In Tesmoforii, femeile ateniene le acuza pe Euripide de misoginism, iar in Broaste, cum spuneam, Dionisos asista la disputa dintre Eshil si Euripide si il declara castigator pe Eshil. De 3 ori apare Euripide la Aristofan, asa cum apar si alte celebritati ale vremii. As spune ca numai ca Euripide apare de 3 ori, dar insa si stilul lui Euripide este imitat, sigur, parodiat de Aristofan, deci influenta este foarte profunda. Aproape ca n-am fi putut sa-l avem pe Aristofan fara sa-l fie avut mai putin pe Euripide. Este un teatru de actualitate. Comedia lui Aristofan este o comedie politica. Si totodata, trebuie spus, un fel de comedie foarte porcoasa. Comedia veche. Comedia veche, da. Este o comedie porcoasa si politica in acelasi timp. Si de aia e foarte greu de tradus. E extrem de dificil sa traduci grosolaniile lui Aristofan. Pentru ca tragediile, totusi, fac recurs la un vocabular universal, la notiuni universale despre natura umana. Pentru ca in comediile, sigur, vorbesc despre natura umana. Dar vorbesc despre contextul specific. De asta, uneori, e foarte greu sa prindeti glumele. Pur si simplu, nu ai contextul necesar. Da, de aia e nevoie de un aparat critic. Si chiar si pentru un aparat critic, de multe ori, este greu sa detectezi. Vreau sa vorbim despre cateva dintre tragediile lui Aristofan. Ne puneam noi intrebarea daca e democrat sau nu. Mie mi se pare evident ca este un critic acerb al democratiei. Nu e in niciun moment ca este un critic acerb al democratiei. Dar din ce unghi? Din un unghi sanator. Adica conservator. Glumesc, evident. Pentru ca la el, raciilele democratiei sunt inevitabile. Ma gandesc la Cavalerii. Cavalerii este o descriere nemuritoare a raciilelor democratiei. Demagogia este prezentata in chip nemuritor in Cavalerii. Se spune mereu la noi ca Ion Luca Caragiale este actual. Mie nu mi se pare deloc ca ar fi actual. Pentru ca nu e vorba de spaga, nu e vorba de coruperea electoratului, nu e vorba de asa ceva. E o lume idilica in comparatie cu lumea romaneasca actuala. Daca vrem cu adevarat o descriere a raciilelor democratiei valabila si acum, trebuie sa mergem la Aristofan. Pentru ca acolo Demos este un batranel pe care il doare putin spatele, nu aude prea bine, nu vede prea bine, dar ii plac cadourile. Demos fiind poporul. Deci poporul insusi este ridiculizat. Poporul insusi este un personaj comic. Si trebuie sa ne imaginam situatia. Poporul Atenian asista la aceasta mistocareala la adresa lui. Aristofan il pune pe scena, pe Demos, in fata Demosului Atenian. Asta mi se pare extraordinar. Si asta spune poate multe despre Atena, despre maturitatea publicului Atenian care radea de sine insusi in ultima instanta. In fund, Aristofan rade de ceea ce este curent. Democratie, pentru ca asta este sistemul pe care il avea. Eu cred ca ar fi ras si de oligarhii, daca ar fi ridicat de oligarhii. Bun, asta daca nu ii facea o feluri rapid. Rade de politicieni. De Cleon, in primul si in primul rand. Si de Nicias, si de Alcibiade indirect. Sigur, dar Cleon este the man in perioada anilor 20. Rade de Socrates, si de sofisti. Si rade si de zei. E adevarat. Dar as vrea sa spun ceva despre Socrates. Pentru ca sigur, intr-un anume sens, Norii este o piesa profund nedreapta. Si poate ca a avut consecinte asupra condamnarii la moartea lui Socrates 20 de ani mai tarziu. Insa, dincolo de Socrates, Aristofan vizeaza un anumit tip de pervertire a gandirii. Si de aia cred ca este actual. Eu cred ca norii lui Aristofan este valabil in orice situatie in care ai de a face cu intelectuali care se pierd in nori. Este acel moment extraordinar in care se confronta cele doua discursuri. Discursul drept si discursul nedrept. Discursul nedrept este de fapt perversiunea intelectuala. Iar perversiunea intelectuala are multiple forme in decursul istoriei. In secolul 20 am vazut nenumarate forme de perversiune intelectuala. Si acum avem tot felul de forme, de toate orientarile, de albine. Ori, norii lui Aristofan sunt cel mai bun antidot impotriva perversiunii intelectuale. Care este un rau foarte raspandit. Acel discurs nedrept are, cum spuneam, multiple incarnari. Da, mi-aduc aminte de piesa asta lui Aristofan. Pana la urma, de unde incepe? Cineva nu vrea sa-si plateasca datoriile. Asta e o treaba banala. Si pana la urma va plati un pret pentru chestia asta, o sa iasa pe nas. Dar poate ca nu e adevarat in norii. Dar in alte comedii, erou principala lui Aristofan e cineva care e egoist la inceput. Pleaca la drum cu intentii destul de meschine si de marunte. E manat decat un impuls, nu foarte onorabil. Dar ajunge pana la urma sa fie un fel de salvator. Sa rezolve problema. Ma gandesc chiar la broastele. Acolo erouul principal este Dionisos. Zeu Dionisos, care e cam las. E fata de Heracle, cu care se compara. Dionisos iese prost. Dar pana la urma, el aduce inapoi poetul care poate sa salveze Atena. Isi face un mare bine cetatii. Chiar daca el e in pambalau. E tipic pentru misiunea comedie, asa cum o vede Aristofan. Sigur ca ne batem joc de tot. Sigur ca nimeni nu scapa. Sigur ca cei care sunt vizati trebuie sa stea acolo in teatru si sa inghita toate mistorile. Dar pana la urma, comedia construeste ceva. Comedia zideste si ar trebui sa zideasca virtute cetateneasca. De asta ma gandesc ca Aristofan sigur critica democratia. Fara doar si poate. Dar scrie comedie pentru ca vrea sa o repare. Pentru ca vrea sa indrepte democratia. Si cum? Aducandu-l inapoi pe Eschil. Eschil cel care, nu numai ca a scris tragedia, dar si luptat. Da, asta inseamna o intoarcere la the good old times. La vremurile bune de demult. Pentru ca Aristofan este un traditionalist si un conservator. El critica modele intelectuale. El critica deriva democratiei radicale. Vezi, cred ca ai dreptate. Aici de atunci ce facem cu critica zeilor? Si aici ma gandesc la alta comedia de-a lui Aristofan. Si anume Pasarile. Cred ca acolo vedem cel mai bine. Sigur, mai sunt Pacea, Avutia. Dar mai avem si acolo critici importante. Dar, in Pasarile, il avem pe un tip foarte abil. Pe Pesetaros. Care le convinge pe pasari sa devina zei. Le manipuleaza. De fapt, le vinde gogosi. Reusesc pasarile sa il invinga pe Zeus. Si Zeus renunta la atributele sale. Mai degrab un fel de dezangajare a zeilor. Un fel de, la cat de tampita este umanitatea, zeii ce sa mai faca? Zeus renunta la suveranitate. Pentru ca s-a saturat sa se ocupe de niste idioti. Dar Zeus nu-si facea treaba. Pesetaros pleaca din alea. Eu vad mai degrab o critica oamenilor. Daca zeii nu aduc nimic bun, atunci la ce mai se uniei ca zei? Nu ca nu aduc nimic bun. Se retrag. E un fel de retragere a zeilor in fata unei realitati umane dezolante. Adica-i lasa pe oameni sa fie condusi de razboi. De intrigi, de ura, de litigatie, de procese absurde. Pentru ca Aristofan arata nebunia si prostia omeneasca. De pilda Lysistrata, probabil cea mai faimoasa piesa lui Aristofan. In care ce se intampla? Femeile salveaza lumea greaca provocand o greva sexuala. Facand greva sexuala. Asta ce inseamna? Ca barbatii sunt atat de idioti sa se lupte de atatea ani de zile. Incat doar bunul simt feminin mai poate salva situatia. La fel in adunarea femeilor. Avem aceste comedii in care Aristofan imagineaza o rasturnare a ierarhilor traditionale. Ideea este de a critica ce se intampla imaginand ceva absurd. Imaginezi sfarsitul razboiului ca rezultat al unei greve sexuale feminine. Imaginezi ce s-ar intampla daca femeile ar prelua conducerea peste tot in lumea greaca. Avem o inversare. Zeii ne-au parasit. Aristofan nu este ateu. Duce o critica importanta a zeilor buni. Eu cred ca este acelasi tip de rasturnare. Dar rasturnarea este o rasturnare comica. Nu trebuie luata ad litera. Este o rasturnare in care zeii abandoneaza lupta. Nu toti zeii. Zeus, cel care se ocupe de dreptate. Ca in zeita pace, e bine mersit. Cand ea domneste, lucrurile sunt in regula. In bogatie, avutia. Acolo cand zeul bogatiei domneste in locul lui Zeus, lucrurile merg bine. Doar ca Zeus este cam incompetent. Asta e impresia pe care o avem. In fund prometeu. Cum se ascunde de Zeus? Furtat in parasol. Nu. Mie mi se pare ca este o rasturnare de situatie. De fapt, lucrurile nu merg bine cu Plutos la putere. Lucrurile nu merg bine cu pasarile care se substituie. Cu pacea. Fortuna e mai bine decat cu Zeus. E vorba de o dezangajare care de fapt denunta modul in care decurg lucrurile acum. Zeus renunta sa mai exercite puterea in pasarile, in Plutos, adica avutia. Insa e vorba de o dezangajare care nu-l pune pe el sub semnul intrebarii, ci arata cat de tampita e umanitatea. Ramand totusi la ideea ca daca... Asta e pana la urma fisa postului pentru Zeus. Sa se ocupe de oamenii. El nu poate astepta sa ii sa aduca sacrificii. Eu am impresia ca tu uiti ca e vorba de comedie. Nu, nu. E foarte important. Sa ii sa aduca sacrificii cand el nu da nimic inapoi. Genul asta de logica nu functioneaza deloc pentru o comedie. E vorba de o comedie in care ai o rasturnare de situatie. Rasturnarea de situatie este de tip comic. Nu stai sa spui, a, inseamna ca Zeus n-are nicio putere, inseamna ca Zeus este inutil. Deci avem o critica Zeilor. Nu, nu e ridicol. El se dezangajeaza. Provoaca aceasta rasturnare de situatie. Dar de fapt tinta mistoului nu sunt zei, ci oamenii sunt tinta mistoului. Si atunci cand Zeus trimite mesajeri in pasele. Si mesajerii aia nu sunt in stare de nimic. Nici macar sa inteleaga ei intre ei. Nu este o critica Zeilor? Nu, nu. Nu este o critica Zeilor. Este o critica oamenilor care nu merita... Mi se pare ca vrei sa-l faci prea conservator. Nu, dar este. Intr-un sens in care el nu... Dar el insusi o spune. O spune expresii verbii. Sunt norii. Avem cele doua discursuri. Discursul vechi este discursul bun. Cel drept. Vocea bunului simt este intotdeauna vocea traditiei la Aristofan. Numai ca... Ca aceasta traditie uneori e ridicola. Excesul de traditionalism. Evident ca da. Repet, eu nu cred ca trebuie sa uitam ca e vorba de un autor comic. Si nu trebuie totul luat prea in serios. Totul e cum Granosalis la el. Bineinteles numai ca rasturnarea in sine care este evident mor de ras cand citesti sau cand vezi reprezentatul Aristofan. Tocmai rasturnarea asta spune de fapt unde se afla virtutea. Nu se afla la zei care ar trebui sa fie primi. Nu se afla la barbati, cum foarte bine ai spus. De fapt se afla la femei. Excelent. Numai ca daca ne uitam la ce se intampla in adunarea femeilor, e tot o aberatie totala. Aberatie, da. Cand uratele decid ca barbatii trebuie sa se culce cu ele, nu cu alea frumoase. Bun. Este apoi un fel de comunism pe care il instaureaza femeile. Este o nebunie totala. E un carnaval in care de fapt nu poti sa spui ca femeile sunt vocea ratiunii. Ele sunt vocea ratiunii, in schimb in lisistrata. Acolo, da. Pentru ca ele pun capat unui razboi aberant, facand o greva sexuala, lucru care evident e imposibil. Deci este iarasi un scenariu de tip Aristofan. Bineinteles, asa cum nici pasele nu se construiasca un zid in cer, evident. Acum, Aristofan, ca si Euripide, de amintere, este foarte hostil razboiului. Sa vedem in special in lisistrata, dar si in Acarnienii. Adica la inceputul razboiului. Unde Aristofan ne spune ca de fapt razboiul peloponesiac a pornit de la un conflict intre prostituate. Intre matroane de bordel, prostituate si niste cheflii veniti din Megara. Bun, e o criticare a spasii, a periclii. Exact, periclii este vizat indirect de aceasta prezentare a originilor razboiului peloponesiac. Deci vedem ca este un teatru politic, este un teatru porcos, asa cum spuneam mai devreme. Si nu pot sa uit o situatie din urma cu cativa ani, cand la teatru national am vazut o reprezentare a lisistratei. Jucata de o trupa din Grecia. Si erau acolo multe persoane, ori doamne, nu stiu cum ajunseser acolo, invitate de cine, n-am inteles prea bine. Si erau foarte scandalizate de ce vedeau. Si anume de corul barbatilor in erectie. Si erau ori pilate, vai, dar asta e pornografie. Si mi s-a parut foarte caragios sa mergi la Aristofan si sa fii scandalizat ca este pornografie. Asta inseamna ca nu stii la ce te duci. Si inseamna ca ai ratat intelegerea artei. Pentru ca arta nu trebuie sa fie ceva roz, dezaangajat, care sa nu spune nimic despre arta. Nu, arta se ocupa de ceea ce este uman, adica de tot ceea ce este uman. Aristofan face foarte bine. Sigur, nu este singura arta posibila, nu spune nimeni treaba asta. Dar arta trebuie sa fie angajata, nu este o forma de alienare. Pentru ca A exclude zona sexualitati in cazul asta din arta, de fapt inseamna sa alienezi arta de viata. Este secretul esecului. Da, fara-ntoiala. Acum, trebuie spus un lucru, ca Aristofan este, intr-un anume sens, un scritor angajat. In sensul ca vorbeste despre politica, despre problemele de societate. Mai tarziu nu va mai fi cazul. Vor fi autori de comedii care se vor axa mai mult pe analiza psihologica, tipuri de caracter, tipuri de personalitate. Teatrul lui Menandru. Poate ca n-ar fi rau sa vorbim in mod specific si despre Menandru. Insa, comedia lui Aristofan, cred eu, este oricand de o extraordinara actualitate. Pentru ca e prostia omeneasca in varianta de carnaval. Aceste rasturnari carnavalesti ale ierarhiilor obisnuite. Un teatru neconventional. Pentru ca, da, intr-un anume sens, el este conservator, dar in acelasi timp este si foarte subversiv. Si aici, din pacate, nu ne s-au pastrat alte comedii vechi. Asa ca e foarte greu sa cream o comparatie. Mai avem fragmente, dar nu e suficient. Si, bineinteles, cand Aristofan este singurul reprezentant, avem, din pacate, limite semnificative. Dar ar trebui sa facem un episod despre Menandru si sa vorbim despre decadenta comediei grecesti. Nu cred ca este niciun fel de decadenta, dar asta e un alt subiect. Cu Aristofan suntem in epoca lui Socrates. Sigur, e mult mai tanar decat Socrates. Are aproximativ 25 de ani mai putin decat Socrates. L-a prezentat pe Socrates in norii. Cum spuneam, foarte nedrept. Dar, in acelasi timp, cred ca Platonul s-a suparat foarte tare. Pe de alta parte, Aristofan apare in banchetul. Ori in banchetul, Aristofan si Socrates trag la masea impreuna. Si Aristofan are o prestatie extraordinara in banchetul. Povesteste faimosul mit al Androginului. Nu s-ar parea ca Socrates e suparat in vreun fel pe Aristofan. Deci, cred ca aceasta completare e foarte importanta. In banchetul lui Platon, il avem pe Aristofan in relatii foarte bune cu Socrates. Si se spune, asta e traditia, ca Platon ar fi avut ca autor preferat pe Aristofan. Sau, in orice caz, ca citea Aristofan cu mare placere in ultimii lui ani de viata. Si asta cred ca spune foarte multe despre Aristofan. Uitati-va pe site-ul paleologul.com Avem o sumedenie de cursuri pasionante si, mai cu seama, o pleiada de lectori excelenti.