Subscribe
Share
Share
Embed
Un podcast medical scurt și acționabil despre sănătatea metabolică după 40 de ani. În fiecare episod, o gazdă non-medic stă de vorbă cu un specialist despre un singur subiect: de la obezitate și tratamente moderne, până la menopauză, mâncat emoțional și metabolism. Scopul nostru este să facem informația medicală corectă accesibilă tuturor și să normalizăm echilibrul în alimentație. Fără rușine, fără soluții rapide, fără judecată. Doar informație medicală reală, pusă pe înțelesul tău.
[Citat opening]
Dr. Elena Pușca: Haideți în prima fază, dacă nu aveți suficientă încredere că o să reușiți, vă bazați puțin pe încrederea mea. Și după aceea pe parcurs o să vină și încrederea dumneavoastră.
[Intro Ana]
Ana: Eu sunt Ana iar acesta este podcastul Kilostop 4M. Mâncare, mișcare, motivație și metabolism. Astăzi vorbim despre al treilea M din metoda Kilostop și anume motivația.
Până la urmă ce-i motivația asta? Este, nu știu, un obiect pe care trebuie să-l aducem de acasă și să-l avem cu noi mereu? Am început să mă întreb dacă motivația este într-adevăr ceva necesar ca să ajungi la rezultate în slăbire.
Am invitat-o astăzi alături de noi pe dr. Elena Pușca, medic specializat în medicină internă și medic nutriționist, Kilostop, să vedem cum se vede motivația din perspectiva ei ca medic, ce funcționează în cabinet, ce nu funcționează și mai ales cum putem să ne alimentăm combustibilul de motivație în fiecare zi.
Haideți să o ascultăm!
---
Ana: Elena, bine ai venit în studiul Kilostop.
Dr. Elena Pușca: Bine te-am găsit, Ana.
Ana: Înainte să începem, voiam să pun o întrebare personală. Tu ești de aproape 2 ani în echipa Kilostop.
Dr. Elena Pușca: Mai exact de un an și jumătate.
Ana: De an și jumătate. Mai durează puțin până la aniversare.
Dr. Elena Pușca: Încă pic până la aniversare.
Ana: Și voiam să te întreb cum ai ajuns să fii medic nutriționist?
Dr. Elena Pușca: Dintr-o pasiune aparte pentru nutriție, care a apărut încă din adolescență. Și care s-a tot conturat așa din ce în ce mai mult pe parcurs. În plus aș spune că nutriția are o legătură destul de strânsă cu medicina internă și cu ceea ce fac inclusiv la spital. Pentru că acum chiar discutăm foarte mult de prevenție cu pacienții. Dacă reușești să previi niște lucruri sau să le oprești la momentul potrivit, clar poți să anticipi o evoluție mult mai nefastă a unor patologii.
Ana: Tu ai o poveste personală cu partea asta de nutriție, de slăbire? Poate pentru că am observat că multe persoane care ajung să activeze în acest domeniu ajung printr-o poveste personală a eroului cumva.
Dr. Elena Pușca: Ai observat bine că și la mine a fost același lucru. Bine, n-aș putea spune că am avut probleme grave cu greutatea, dar aș zice eu suficiente încât să îmi provoace un disconfort, mai ales când e vorba de adolescență și când orice lucru, orice reacție din exterior devine mult mai acută și mult mai sensibilă.
Practic atunci am și ținut prima mea dietă. Îmi și amintesc momentul în care m-am motivat să mă apuc de asta. Primisem în cadou de la o prietenă o rochie în stil japonez foarte frumoasă și n-am încăput în ea. Și era acest moment când am zis nu, de mâine trebuie să facem o schimbare. Și atunci am ținut prima mea dietă, aproximativ 9 luni de zile, cu pași mici, recunosc.
Chiar uneori mă gândesc așa în trecut și sunt așa mândră de mine că încă de atunci am reușit să fac niște pași mici, dar i-am ținut și au fost sustenabili și m-au ajutat să mă și mențin pe parcurs. Dar bineînțeles, tot încercam să și aprofundez cunoștințele pe partea asta, pentru că mă simțeam mult mai bine în corpul meu, mă simțeam mult mai entuziasmată și îmi plăcea mult mai mult ceea ce văd în oglindă. Și atunci încercam să fac tot ce este posibil ca să rămân acolo.
Ana: Ca să te simți bine.
Dr. Elena Pușca: Ca să mă simt bine.
Ana: Și cum ai ajuns să-i înveți și pe alți oameni să facă asta?
Dr. Elena Pușca: Sincer, pe cei de la Kilostop îi urmăream de foarte multă vreme. Am tot încercat prin mai multe căi să ajung și eu, dar pe atunci echipa era completă. Făcusem deja niște pregătiri în nutriție în alte centre. Și cum se întâmplă de multe ori în viață, exact în momentul când te aștepți cel mai puțin, primești un telefon. Și îți spune bineînțeles, doamna doctor, știți, vom organiza un training. Și vrem să ne lărgim echipa. Bineînțeles că nu a durat nicio secundă să mă gândesc. Din start am zis da și toate s-au aranjat după aia frumos.
Ana: Da, și ai și rămas în echipă, pentru că după primele șase luni îți dai seama cineva rămâne sau nu în echipa de medici. Asta m-a impresionat și pe mine când am venit aici, mi-am dat seama că e foarte mult și despre competențele de nutriție, dar și foarte mult despre ce ești tu ca om.
Dr. Elena Pușca: Da, absolut. Așa este. Asta am observat și eu și asta m-a și atras foarte mult. Și cred că atunci când îți dorești foarte mult să faci parte din comunitate, pentru că îți dai seama că valorile tale se suprapun foarte mult cu valorile celor de acolo, poți să îți dezvolți niște abilități și poți să aprofundezi cunoștințele. Mai ales când ai o echipă bună care mereu te susține.
Ana: Hai să vorbim despre subiectul nostru de astăzi. Subiectul nostru de astăzi, așa cum ați văzut în introducere, este motivația. Pentru că motivația este unul dintre cei 4M Kilostop, cum spuneam, și pentru că este acel lucru care până la urmă te ajută să adopți stilul de viață care te duce la un rezultat. Adică cumva poți să ai cea mai bună dietă din lume aranjată după analizele tale, care ți se potrivește cu stilul tău de viață și așa mai departe. Dacă nu ai partea asta internă de motivație și mindset, este foarte greu să te ții de ea.
Ai pacienți care vin și spun că nu sunt motivați sau că nu au voință?
Dr. Elena Pușca: Se întâmplă și într-adevăr de multe ori se confundă aceste două lucruri. Bine, oarecum ele se și completează și nu putem să le analizăm separat. Dar încadrăm lucrul ăsta încă din prima consultație și mereu îi întreb pe pacienți. Chiar simplu, îi rog să dea o notă motivației.
Pe o scară așa de la 0 la 10, cât de motivați vă simțiți în punctul ăsta ca să slăbiți. Și, surprinzător, oamenii chiar dau diferite note. Și atunci, în momentul în care văd că este o notă de 7 sau de 8, încerc să-i întreb ce se întâmplă și de fapt care sunt motivele care le scad această notă. Sau dacă există vreun soi de neîncredere că ar putea să nu reușească pe partea asta, să înțeleg de unde vine.
Și aici de obicei se conturează două situații. Una, când nota motivației scade din motivul că este un program prea plin și atunci nu sunt siguri că va fi sustenabil să integreze în rutina lor, care deja este foarte plină, și un alt program și schimbări în viața lor. Și o altă situație atunci când nota motivației este scăzută din cauza experiențelor mai puțin plăcute din anterior. Și lucrul ăsta vine așa cu un soi de neîncredere că deja am încercat atâtea, tot felul de diete, mai mult m-au dus la oboseală și totuși nu am ajuns în punctul în care să-mi ating obiectivul.
Ana: Oricum mi se pare laudabil că totuși acești oameni ajung în cabinet. Pentru că eu cunosc foarte multe persoane care nici măcar nu vor să vină la un nutriționist sau un alt specialist din domeniu care să-i ajute cumva să slăbească - sau să-și reechilibreze analizele, pentru că fiecare, până la urmă, are diferite motive - tocmai din neîncrederea că ar putea reuși. Și zic că nu pot eu, am încercat, nu pot. Și ce le spui acestor oameni? Ce-i spui unui om care zice asta?
Dr. Elena Pușca: Să știi că de multe ori când pacienții îmi zic că momentan nu au suficientă încredere că o să reușească, pentru că au mai tot încercat multe lucruri și n-au ajuns în punctul în care și-au dorit ei, eu le zic, știți, haideți în prima fază, dacă nu aveți suficientă încredere că o să reușiți, vă bazați puțin pe încrederea mea. Și după aceea pe parcurs o să vină și încrederea dumneavoastră. De multe ori este necesar doar să începem. Și atunci și încrederea și motivația se adaptează pe parcurs.
Ana: Și ce faci tu ca să le dai încredere?
Dr. Elena Pușca: Mai mulți pacienți mi-au zis că în general se simt mai motivați după ce ies din consultație cu mine. Tocmai datorită faptului că la fiecare consultație noi recadrăm și ne recalibrăm focusul pe obiectivul inițial. Și atunci ne străduim să ne punem niște obiective mici, de obicei săptămânale, așa încât făcând pași mici să ne atingem ținta. Adică nu ne punem un obiectiv uriaș care este foarte departe de noi, dar încercăm prin schimbări mici să ne apropiem de țelul nostru și să readucem focusul pe obiectivul nostru de bază.
Ana: Este mai eficient atunci când obiectivul este unul minor, când nu este vorba de multe kilograme de slăbit și când e asociat poate cu un eveniment care are o semnificație emoțională destul de importantă. De exemplu vreau să slăbesc șapte kilograme până în trei luni pentru că atunci voi avea nunta, sau vreau să încap într-o anumită rochie până la o anumită perioadă. Dar de multe ori e doar un combustibil emoțional care funcționează pe termen scurt.
Cred că aici apare și diferența între motivație și voință, pentru că motivația e mai degrabă un sentiment care te pornește, un combustibil emoțional care te face să te ridici de pe canapea și să vii la o consultație sau să încerci un program. Iar voința este de fapt capacitatea noastră de a ne orienta efortul și de a continua să acționăm chiar și atunci când nu prea avem. Voința, din câte știu eu, este o resursă limitată.
Știu că la Kilostop programele se construiesc cumva în așa fel încât să nu trebuiască să-ți folosești voința extrem de mult, să nu trebuiască să reziști în continuu, și voiam să te întreb cum vezi tu integrarea voinței în programul Kilostop sau de câtă voință ai nevoie până la urmă ca să urmezi un program customizat pentru tine.
Dr. Elena Pușca: Într-adevăr, cam ținem cont de lucrurile astea. Eu aș spune că voința este foarte strâns legată cu disciplina și e foarte important atunci când începem să facem schimbări, ele să fie cât mai mici, cât mai apropiate de stilul de viață pe care îl avem noi, așa încât să nu vină ca un stres în plus. Dacă stăm să ne gândim, noi zi de zi din automatism facem tot felul de lucruri pentru care nu avem nevoie neapărat de voință sau de motivație. Dar faptul că ne-am obișnuit că de dimineață primul lucru pe care îl fac, mă trezesc, mă spăl pe dinți sau îmi fac patul, creând deja un obicei, nu mai stau să mă gândesc dacă sunt motivat sau dacă am voință ca să fac lucrurile astea. Și așa e și pe partea de plan alimentar, adică dacă încercăm să ne facem niște obiceiuri mici, dar sustenabile, lucrurile astea ne ajută să ne pliem practic și stilul de viață în funcție de asta.
De obicei primul lucru pe care îl facem cu pacienții este că la prima consultație îi rugăm să completeze un jurnal alimentar, adică timp de o săptămână să scrie exact ce mănâncă ei, cum sunt mesele organizate pe parcursul zilei, câte mese, gustări, cam unde apar, cât de des se întâmplă că mănâncă acasă sau în oraș. În primul rând ca să le analizăm noi împreună în cabinet, dar de multe ori inițial pacienții rămân uimiți de felul cum arată lucrurile, pentru că în imaginație lucrurile pot sta într-un anumit fel, dar de fapt când le vezi scrise pe hârtie, îți aduce lucrul ăsta o anumită conștientizare. Iar pentru mine ca medic îmi dă practic o unealtă bună ca să încerc să fac programul alimentar cât mai sustenabil pentru pacient.
Și anume mă strădui ca tot ce este bun din jurnalul alimentar să și păstrez, adică dacă sunt alimente care sunt echilibrate, sănătoase și văd că face alegeri bune, conștiente, mă strădui să le păstrez maxim, pentru că acea persoană deja e obișnuită cu ele. Tot ce este mai puțin bun să încerc să combin altfel, sau poate să le introduc în altă parte a zilei sau la alte mese. Tot ce este mai puțin bun să încerc să vin cu alternative care să se apropie ca și gust, ca și textură, așa încât să fie sustenabil și pentru el.
Ana: Cât de puternică este legătura între disciplina cu care o persoană urmează un program și contextul și mediul în care trăiește?
Dr. Elena Pușca: E foarte important și mă conving de asta anume în lucrul cu pacienții care vin în cabinet și într-adevăr am mai multe povești, pentru că rămân și eu uneori surprinsă într-un mod foarte plăcut când pacienții îmi vin și îmi spun ce sacrificii fac cei de acasă doar ca să le ușureze această cale.
Și chiar am o pacientă care îmi zice că toată familia mănâncă exact același lucru pe care îl mănâncă și ea. Adică în momentul în care iese din consultație practic are meniul prezentat. Și atunci ei pleacă la cumpărături și se gătesc doar lucruri care sunt potrivite pentru ea și toată lumea mănâncă același lucru, doar că, bine, ea și cântărește, pentru că are niște ținte de slăbit. Ei mănâncă la liber, ca să zic așa, și totuși mi-a zis că în ritmul ăsta a slăbit toată familia, adică și părinții și fratele, și ea la fel slăbește bine.
Ana: Cred că este un caz norocos.
Dr. Elena Pușca: Sunt mai multe cazuri norocoase și chiar mă bucură lucrul ăsta. Și oamenii vin mult mai încrezuți și mai... momentul în care simt așa o susținere a celor de acasă, lucrul ăsta le dă și mai multă încredere că pot să reușească și îi ajută pe termen lung.
Ana: Care ar fi un dialog pe care o pacientă sau cineva care vrea să-și schimbe stilul de viață poate să-l aibă cu cei cu care locuiește, că până la urmă aceștia sunt cei mai importanți, ca să obțină mai multă susținere?
Dr. Elena Pușca: Cred că în primul rând să se pună accent totuși pe comunicare și cred că... să nu-i fie frică de puțină vulnerabilitate, adică să recunoască că este un traseu nu neapărat ușor și că presupune un efort destul de mare din partea ei sau a lui, și că aceste schimbări care ar veni din mediu ar ajuta acea persoană și mai mult să-și atingă scopul. Adică de multe ori noi ne comunicăm nevoile pe jumătate sau acceptăm că lasă că e în regulă că reușesc și așa. De multe ori oamenii din jur și-ar putea să nu-și dea seama neapărat cât de mare este impactul dacă ei vin acasă cu ceva care de fapt doar ne tentează și mai mult. Și atunci mi se pare important să discuți lucrurile astea cât mai direct, cât mai personalizat pentru tine. Adică să comunici foarte clar care sunt lucrurile într-adevăr care pe tine te împiedică acasă să te ții de program. Și să-ți dai voie să și fii vulnerabil alături de oamenii tăi. Pentru că de multe ori poate nici ei nu-și dau seama. Sau poate chiar ar schimba atitudinea din moment ce ar ști că pentru tine chiar este important să faci asta.
Ana: Multe dintre noi încearcă să facă niște schimbări fără să se vadă. Știi? Cumva tu te gândești în capul tău: "țin dietă, nu mai mănânc zahăr". Dar după aceea nu comunici chestia asta. Încerci să o faci singură. Te trezești la restaurant, la o aniversare, că ți se pune o prăjitură în față.
Dr. Elena Pușca: Exact.
Ana: Tu cauți la momentul ăla tot felul de scuze. Dar care nu spun foarte clar am decis să nu mănânc, fac asta pentru sănătatea mea. Pentru că poate ți-e teamă de judecată, nu știu, sau poate ți-e teamă de respingere. Pentru că de multe ori familia nu vrea să te schimbi. Adică oamenii care te cunosc într-un anumit fel în viață, ei realmente, chiar dacă verbal te susțin, ei nu vor să te schimbi din interior. Și pentru că n-ai avut conversația asta și nu te-ai asumat cumva foarte clar în această schimbare, poate și din neîncredere că n-o să reușești. Cine știe?
E un cerc vicios, nu? Nu ți-o asumi, nu reușești. Nu ți-o asumi, nu reușești.
Dr. Elena Pușca: Da, am avut o situație cu o pacientă care încerca foarte mult să se țină de program. Dar mi-a povestit de o situație în cuplu în care partenerul ei se supăra dacă nu luau cina împreună. Cina care bineînțeles era ceva dus mult la extremă față de ceva ce ar fi fost compatibil pentru ea. Și ajungea practic într-o stare constantă de epuizare, pentru că nu voia să-l supere pe el, dar în același timp își sabota tot efortul făcut de dinainte. Adică încerca să aibă niște mese echilibrate și să-și facă micul dejun din timp pe care îl servea la muncă. Și după aia avea un prânz care era relativ echilibrat pe măsura posibilităților la muncă. Dar până la urmă este un lucru foarte bun, adică uneori dacă nu avem la îndemână tot ce este necesar, ne străduim cel puțin să le echilibrăm maxim, sustenabil pentru noi. Și ajungi într-un punct de epuizare și atunci e și foarte greu să te afli mereu într-o luptă.
Ana: Da, exact, deci te afli mereu într-o luptă și, again, trebuie să-ți folosești voința, cum vorbeam mai devreme, încontinuu, încontinuu, și e foarte dificil.
Eu suspectez că tu ești o persoană disciplinată. Dacă din clasa a noua ai reușit să ții o dietă cu pași mici, sănătoși, timp de 9 luni, și așa... eu suspectez că tu ai multă disciplină sau, mă rog, cel puțin medie de la natură.
Dr. Elena Pușca: Încerc să o cultiv. Recunosc.
Ana: Cum încerci să o cultivi?
Dr. Elena Pușca: Prin obiceiuri mici pe care încerc să le îmbunătățesc. Și în alte ordine de idei, cred că e foarte greu să fii un medic bun dacă nu ești disciplinat. Iar pentru mine ăsta este un scop care mă ține. Și încerc să fac tot ce este posibil așa încât să fiu și un exemplu pentru pacienții din cabinet.
Poate din motiv că eu, dacă merg la un medic, am niște așteptări vis-a-vis de stilul de viață și vreau să văd un produs final, ca să zic așa. Și atunci încerc și eu prin exemplul meu, mă apropii de pacienții mei. Și cred că e un lucru care mă ajută inclusiv în Kilostop, să mă apropii de pacienți prin prisma faptului că nu am recomandat absolut niciodată o rețetă pe care nu am încercat-o și eu. Sau poate am adaptat o rețetă a pacienților, dar era ceva clar care era sustenabil. Dar nu vin niciodată cu recomandări copiate de pe undeva sau dacă nu le-am încercat și eu și dacă nu am văzut cum se resimte. Adică de multe ori încerc și eu cu ei pe parcurs aceleași lucruri, ca să văd cât de combinabil.
Ana: Cât de bune sunt. Dacă nu urmăriți pe Elena pe Instagram, o să lăsăm o descriere a contului de Instagram, pentru că pune acolo de multe ori niște combinații de alimente care sunt și surprinzătoare, arată și foarte bine, par și foarte delicioase. Eu de multe ori mă inspir de la postările tale, să știi. Și îmi place că și arată foarte bine. Adică e o bucurie să te uiți la farfuriile ei.
Dr. Elena Pușca: Eu cred că e un aspect foarte important să arate lucrurile bine în farfurie. Adică partea asta de plating te atrage într-un anumit fel și cred că uneori aceleași alimente, dacă doar le pui așa într-un mod haotic, nu-ți trezești aceeași poftă, versus dacă încerci să fii cât de cât creativ și să te bucuri tu de masa pe care o ai.
Ana: Asta e iar un punct pe care cred că de multe ori oamenii, pacienții noștri, îl pierd din vedere. Este faptul că bucuria e parte din procesul de motivație. Ca să te ții automotivat cumva în acest proces, trebuie să-ți creezi mici bucurii. Nu să te gândești la masă aoleo, iar masa aia în care mănânc proteine și legume. Dar dacă te gândești cum poți să-ți creezi o masă cu o rețetă mai bună, cu niște condimente, cu o farfurie frumoasă, să faci din ea un moment special, te ajută și să te bucuri mai mult de ea.
Dr. Elena Pușca: Mai ales că suntem expuși zilnic la tot felul de tentații, la tot felul de reclame, și atunci involuntar nu poți să te izolezi de tot ce este în jur care arată foarte bine, mai ales că am tot testat gustul și bineînțeles că ne-am obișnuit cu niște gusturi și atunci le căutăm sau cel puțin vrem să fie cât mai apropiate de ele.
Plus acum toată lumea călătorește, adică au tot încercat bucătării, și e foarte greu să te limitezi și să spui nu la tot ce este delicios pentru tine și doar să începi să combini niște alimente fade, în speranța că o să slăbești așa într-un ritm rapid. Poate pe termen scurt, de fapt, dar nu este sustenabil.
Ana: Și dacă nu este sustenabil, ajungi să te îngrași la loc.
Dr. Elena Pușca: Absolut.
Ana: Nefiind o persoană disciplinată de la natură, am ajuns la concluzia că ai nevoie, sau cel puțin eu am nevoie, poate au și alții, să-și creeze un fel de cutie de resurse pentru disciplină. Dacă ai niște așa-ziși sabotori, oamenii care tot încearcă să-ți dea dulce, să te tenteze, până și eu am acasă așa ceva, ideea de... mâncare și ideea de dulciuri și de a oferi cuiva ceva bun este atât de legată de iubire în cultura noastră.
Dr. Elena Pușca: Da, absolut. Orice eveniment social, mai ales care are o semnificație emoțională, de obicei este legat și de o masă sau este legat de anumite bucate care sunt tradiționale pentru familie sau pentru contextul în care ești. Atunci clar, nu poți să te izolezi social și nici nu recomand asta pacienților și chiar le zic constant că nu... Nu vreau să vă împărțiți viața voastră în viața mea până la Kilostop și după. Vreau să o simțiți integrată și totuși să vă bucurați de evenimentele astea.
Ana: Crezi că este mai puternică o motivație pozitivă sau o motivație negativă? Ce ai observat la pacienți?
Dr. Elena Pușca: Am observat că oamenii sunt diferiți și, într-adevăr, funcționează diferit în funcție de persoană. Pentru unii funcționează mai bine o motivație pozitivă. Și ei, de obicei, au nevoie de schimbări mai mici și au nevoie mai degrabă să facă o echipă cu medicul lor și să facă niște schimbări și să vadă practic proiectul final. Eu, de multe ori, întreb pe pacienți: spuneți-mi ce s-ar schimba în bine dacă v-ați atinge ținta de slăbit.
Și rog uneori, adică în momentul în care noi completăm acea fișă 4M, când ajungem la punctul de motivație, și eu îi întreb lucrurile astea, câteva le notez în cabinet și apoi le zic: fișa asta rămâne la dumneavoastră. Am lăsat căsuțea liberă. Vă rog acasă, că poate nu e momentul potrivit să le știu eu neapărat pe toate, ceea ce este absolut sănătos și absolut în regulă.
Dar, în momentul în care ești sincer cu tine și le aranjezi frumos pe hârtie și încerci să vezi care va fi produsul final și, de fapt, ce voi obține eu mai bine sau ce se va schimba în bine în viața mea atunci când îmi ating ținta, lucrul ăsta ne ajută să ne menținem pe acest obiectiv. Dar sunt și situații, pentru multe persoane care au rezultate foarte bune pe partea de slăbit, dar s-au apucat în punctul în care s-a conturat o problemă de sănătate sau s-a întâmplat un eveniment major în familie, și atunci lucrul ăsta a dus la niște conștientizări. E diferit în funcție de persoană la persoană.
Ana: Și cred că se și schimbă pe parcurs motivația.
Dr. Elena Pușca: Da, în momentul în care noi vedem că avem rezultate. Eu în general cred că motivația nu este ceva născut. Nu este o abilitate pe care să ți-o dezvolți pe parcurs. Este mai degrabă un sentiment care e natural și firesc să fie uneori mai intens, uneori mai puțin. Dar cred că în general este mai degrabă un produs al unei acțiuni constante. Și exact sentimentul ăla foarte plăcut pe care îl resimți în corpul tău în momentul în care ai ieșit de la sală. Nu atunci când pleci la sală, dar anume în punctul în care tu deja ai ieșit. Și cred că lucrul ăsta l-a simțit cam toată lumea care a făcut orice formă de activitate fizică, chiar și plimbatul. Te simți ok. Să zicem că ți-ai pus o țintă obiectivă de a face un număr anumit de pași pe zi. De obicei te simți mai motivat în punctul în care deja ai ieșit la plimbare și ai făcut ceva în direcția asta. Și îți dai seama că îți dă lucrul ăsta o stare mai bună și parcă te motivează — ok, o să ieși și mâine, pentru că deja îmi dă o stare mult mai bună.
Ana: Și mie mi se pare la fel. Că atunci când corpul tău a internalizat amintirea acelei stări, tu trebuie să știi cum te simți ca să poți să-ți creezi motivație din chestia asta. Da, și mie mi se pare că motivația nu e neapărat ceva fix. Și eu când am început să mă duc la sală foarte, foarte serios și intensiv, a fost după ce l-am pierdut pe tatăl meu, care a fost o persoană cu obezitate, și, mă rog, și cu alte probleme de sănătate. Și atunci știi că în momentele astea de șoc, a fost un șoc așa, ai tot felul de reacții pe care nu poți să le exprimi. Ca să treci prin asta. Și la momentul respectiv eu știu că literalmente de a doua zi am început să mă duc la sală. Și eram foarte motivată și stăteam acolo. Știu cum mă chinuiam pe bandă. Și eu eram foarte grasă la momentul respectiv. Eram și eu obeză. Și mă gândeam foarte... chiar că eu nu vreau să ajung așa. Asta a fost cumva o motivație negativă. Foarte puternică negativă. Dar pe măsură ce a trecut timpul, eu am început să mă bucur de acel high de sală, de care povesteai tu. De acel sentiment în care te simți foarte bine după ce ai făcut un efort fizic intens. Care mi s-a părut extrem de adictiv. Deci pur și simplu abia așteptam să mă duc ca să ajung din nou la zona asta. Și cumva am trecut la o motivație pozitivă. Mă duceam ca să mă simt eu bine. Și este foarte... nu știu, mi s-a părut foarte, foarte fain pentru mine în momentul în care am reușit să trec la partea asta pozitivă. Vii cu un alt mindset, știi?
Dr. Elena Pușca: Lucrul ăsta îl observ și în cabinet. Adică mi-aduc aminte acum de o pacientă care a venit într-un program de slăbit la recomandarea medicului ortoped, pentru că era o problemă de genunchi. Deci nu voi uita niciodată expresia ei după 4 kg de slăbit, când a intrat în cabinet și a zis: Doamna doctor, nu mă mai dor genunchii. Eu pot să mă plimb și mă simt atât de bine.
Și cred că atunci a fost și pentru ea acest switch de la o motivație inițial negativă, pentru că era frica de intervenție chirurgicală, spre o motivație pozitivă, pentru că a zis că se simte atât de bine, că poate să meargă mai mult, că poate să petreacă mai mult timp cu nepoții, și a zis că vreau să mărim ținta și vreau să mai slăbim, tocmai din motivul ăsta, că mă simt mult mai bine, sunt mult mai activă în toate lucrurile care se fac acasă cu familia, cu copiii, și vreau ca lucrurile astea să mă bucur cât mai mult de ele.
Ana: Da, foarte frumos. Ăsta e un switch care mi se pare că te ajută pe termen lung. Absolut. Te ajută să te menții și să vrei să rămâi acolo.
Dr. Elena Pușca: Da, de multe ori este nevoie să vezi rezultate, chiar și mici. Am situații când pacienții vin cu mai multă neîncredere la primele consultații pentru... vin diverse motive. Și în momentul în care ei vin și văd rezultatele și văd că în fiecare săptămână se tot mișcă cântarul, exact în direcția în care își doresc ei, ei devin și mai complianți.
Ana: Adică se țin mai bine de dietă, până la urmă, și obțin rezultate și mai bune. Asta este cercul virtuos, știi? Crezi în ce se întâmplă? Deci se întâmplă cumva o profeție auto-împlinită pozitivă, cam așa ceva. Vreau să te mai întreb, în ce măsură crezi că reușita unui program de slăbire pe termen lung ține de relația pe care o dezvolți în cabinet cu medicul?
Dr. Elena Pușca: Cred că este foarte importantă. Cel puțin prin prisma faptului că noi lucrând în programe de slăbit inițial ne vedem cu pacienții săptămânal. Și clar trebuie să fie o persoană potrivită cu care să poți să fii deschisă, să-ți permiți să fii și vulnerabil în anumite circunstanțe.
Și în plus, cred că de multe ori pe lângă motivație, lucrul care ne menține conectați cu programul de slăbit este și abilitatea pacientului de a nu renunța, sau cât efort va depune el în momentele în care lucrurile mai ies sau mai scapă de sub control. Și aici contează foarte mult și ce... conexiune ai cu medicul?
Pentru că în momentul ăsta e firesc, lucrurile se întâmplă la toată lumea, așa încât uneori să mai ne scape lucruri de sub control. Pentru că a fost o săptămână mai plină, pentru că s-a întâmplat ceva acasă sau din diverse motive. Dacă reușim în momentele astea să ne adunăm și să reluăm programul, clar reușita va fi mai mare pe termen lung.
Și aici intervine și rolul medicului. Dacă poți cu el să vorbești deschis despre lucrurile astea și să spui: am avut o zi atipică, n-am reușit să mă țin de program, sau mi-a fost greu să mă țin de program, pentru că a apărut un eveniment spontan, n-am apucat să vorbim despre el.
Și atunci e foarte important să simți că în cabinet e un spațiu safe pentru tine, ca să poți să fii vulnerabil și să poți să fii deschis, așa încât din situația asta să luați ambii ceva ce poate să vă ajute și de fapt să lucreze în favoarea voastră pe parcursul programului. Dar bineînțeles că nu poți să te forțezi să comunici niște lucruri, dacă nu te simți tu confortabil și nu simți că ai o conexiune bună cu medicul tău.
Ana: Tendința ta ca pacient, dacă ai făcut mai multe prostii ca să zic așa, și știi tu foarte bine că n-ai slăbit, este să nu vii la consultație. Te prefaci, suni, amâni. Știți, s-a întâmplat ceva, trebuie să plec din oraș. Eu le-am făcut pe toate, crede-mă. Și a fost un mare proces de învățare pentru mine să-mi dau seama că, până la urmă, am venit într-un program, mi-am asumat să plătesc niște bani, până la urmă trebuie să-mi asum și implicarea mea. Și de fapt implicarea asta înseamnă să fii sincer cu medicul până la urmă. Altfel n-ai cum să obții rezultate fără partea asta de vulnerabilitate de care spuneai și tu. Pentru că un medic care nu te vede și nu știe ce ai greșit, nu are cum să te ajute.
Dr. Elena Pușca: Absolut.
Ana: Cât de mult influențează starea noastră fizică motivația psihică pe care o avem?
Dr. Elena Pușca: Foarte mult. Și lucrul ăsta îl și discutăm mai ales la prima consultație. Adică mereu atingem subiectele ce țin legate de somn, legate de stres, dacă e un stres acut sau ceva, presiuni din alte părți care pot să ne influențeze atât starea de spirit, cât și mersul lucrurilor, așa cum decurg ele. Și în plus, tocmai din acest motiv întotdeauna începem un program alimentar după ce am făcut un set de analize. Sau cel puțin dacă sunt analize făcute recent, noi doar le completăm, așa încât să vedem. Uneori tot felul de deficite din corp se pot traduce prin anumite pofte. Sau dacă sunt anumite deficite care trebuie corectate, clar și deficitul caloric îl ajustăm în funcție de asta. Somnul este foarte important. Un creier obosit este foarte greu să ia decizii bune. Autocontrolul în general presupune mult mai multă energie și atunci este important să ne evaluăm și aspectele astea.
Ana: Autocontrolul presupune mult mai multă energie fizică decât credem. Noi nu ne gândim niciodată la chestia asta. Și asta e iar un lucru pe care l-am învățat cu durere, cumva este că autocontrolul pornește din corp până la urmă.
Și o ultimă întrebare pentru tine, Elena, înainte să încheiem. Dacă ar fi un singur lucru cu care să rămân ascultătoarele noastre după acest episod, care ar putea fi acesta, de la tine?
Dr. Elena Pușca: Păi, în primul rând aș spune că de multe ori este mai important să facem primul pas decât să așteptăm momentul potrivit. Și că motivația nu este neapărat ceva născut, dar de multe ori este un produs secundar al acțiunilor pe care le facem.
Ana: Da, așa este. Sunt absolut de acord cu asta. Și pe nota asta pozitivă, pentru că pune puterea la noi, îți mulțumesc mult că ai fost aici lângă noi.
Dr. Elena Pușca: Și eu îți mulțumesc, Ana.
Ana: Sper să ne vedem și la un alt episod.
---
[Outro Ana]
Mulțumesc că ai ascultat până la final și sper că ai rămas cu esența acestui episod. Orice ți-ai dori să realizezi, nu aștepta motivația ca să începi. Fă primii pași, iar motivația va veni și ea alături de tine.
Dacă acest episod ți-a fost util, trimite-l și unei prietene.
Și link-ul către quiz-ul celor patru tipare de obezitate. Un chestionar în care poți afla în câteva minute ce comportamente te predispun spre îngrășare. Și o ultimă mențiune, acest podcast are doar scop informativ și nu înlocuiește în niciun caz un consult medical. Eu sunt Ana și acesta a fost podcastul Kilostop 4M, mâncare, mișcare, motivație și metabolism.
Pe data viitoare!